* Să ratezi ca nebunul trei mari ocazii până la pauză şi să nu-ţi mai iasă nimic în partea a doua a meciului – iată radiografia de coşmar a formaţiei gălăţene în faţa unei grupări din Ghencea cu dinţişori de lapte * Trupa Galaţiului a fost bătută de nişte puşti, ca Tudose, Ionescu, Ninu şi Iacob *
OŢELUL GALAŢI – STEAUA 0-1 (0-0)
Meci disputat ieri după-amiază în etapa a IV-a a Ligii I de fotbal;
Stadionul „Oţelul” – 6.000 spectatori;
A marcat: Surdu 58’;
Cartonaşe galbene: Szekely 29’, Stancu 62’, Onicaş 90’;
Cartonaş roşu: Stancu 75’;
Echipele utilizate:
OŢELUL: Kolev – Râpă, Costin, Jelev, Siminic – Iorga (84’ Axente), Giurgiu – Antal, Paraschiv, Sălăgeanu (71’ Ibeh) – Matei (63’ N’Kongue). Antrenor: Dorinel Munteanu;
STEAUA: Zapata – Ninu, Tudose, Baciu, Marin – Szekely (92’ Grzelak), Al. Iacob (71’ Onicaş), A. Ionescu, Nicoliţă – Stancu, Surdu (86’ Bibişkov). Antrenor: Cristiano Bergodi;
Au arbitrat: Istvan Kovacs (Carei) – Micloş Nagy (Cluj-Napoca), Gero Szabo (Cluj-Napoca).
Ce şansă ratată!…
O Steaua mai accesibilă decât cea de ieri nici c-a mai întâlnit Oţelul în ultimul deceniu! Fără Goian, cu Ghionea pe banca de rezerve, cu puşti ca Ninu, Tudose, un anume Iacob, absolut necunoscut, şi cu capriciosul Ionescu, care face un meci bun din zece (cel de ieri i-a ieşit foarte bine!), gruparea bucureşteană era prada perfectă pentru însetata echipă a lui Dorinel Munteanu.
„Vreau să bat Steaua mai mult ca oricând”, spunea tehnicianul gălăţenilor. Şi aşa trebuia să se întâmple. Asta aşteptau şi fanii care scăpaseră de blestemul turnichetelor, al sistemului video de supraveghere, al nocturnei care nu se ştie dacă va mai sosi vreodată la Galaţi, al invaziei romanilor peste daci şi de sinuciderea lui Decebal în faţa lui Traian.
Matei, două din trei
Repriza întâi a fost pe sufletul Neamţului şi al suporterilor „oţelari” din tribune (este greu de aflat numărul lor pentru că, cel puţin, sub „oficială” am văzut multe fulare şi tricouri steliste care sufereau la ocaziile de gol ale gazdelor). Aici s-a şi scris istoria meciului.
Marius Matei (27’, 38’) şi Liviu Antal (45’) au avut golul în vârful ghetei, dar mingea a ales de fiecare dată reclamele din jurul porţii bucureştenilor. Cel puţin Matei a avut una incredibilă: de la 8-9 metri, cu Zapata reculegându-se printre firele de gazon, a trimis chişca la o aruncătură de melc alături.
Tot el, cu câteva minute mai devreme, bubuia balonul cu capul, de la numai 6 metri, într-o zonă din care nu se poate schimba tabela.
Am avut şi om în plus
Ce s-a întâmplat după revenirea de la cabine? Prea multe mingi pierdute de linia mediană a Oţelului. De aici au plecat destule contraatacuri ale angajaţilor lui Gigi Becali şi tocmai Janos Szekely, fostul „oţelar”, era să înfigă suliţa în grumazul clubului la care a păpat timp de un an şi jumătate, numai că extrema dreaptă stelistă a tras în portar de la 14 metri (51’).
Mirosea a praf de puşcă, dar nimeni n-a sesizat avertismentul, şi o minge rătăcită a ajuns la mijlocaşii adverşi, iar Surdu a punctat cu un „trasor” de la 18 metri (58’). După gol, gălăţenii – la cei de pe teren mă refer – au părut anesteziaţi, dar chiar şi aşa puteau obţine măcar un punct. Jelev, singur în faţa goalkeeperului advers, a trimis alături (73’), iar două minute mai târziu Stancu a fost eliminat.
Neavând destui incisivi şi molari (şi Dorinel putea să forţeze mai devreme cu încă un vârf), Oţelul a rămas cu oftatul.
