Cititorilor Vieţii libere şi tuturor gălăţenilor, un gând bun la început de martie

Ăsta nu-i un oarecare câştigător la cea mai mare ademeneală internaţională din R.C.R. (Republica Capitalistă România, adică)! Ăsta-i chiar unul dintre cei mai delicaţi, dacă nu cumva singurul delicat dintre jucătorii încă împătimiţi/înrăiţi în goana după pâraie de lapte, cu maluri de mămăligă! Se întrebuinţează zi de zi şi noapte de noapte numai în direcţia asta! Şi cu atâta sârguinţă şi sacrificare fizică şi sufletească, încât îi curg hainele de pe ...

(!) şi parcă (nu)-mi vine să-nvăţ şi să ştiucă-n pierderea lumii nimica nu pierd:câştigul e sigur, exult şi triumfca flacăra-n frig şi ca ploaia-n deşert (!)(!) şi tac...şi mă uit – de atunci pân-acum –cum toate s-adună, se scad ş-apoi pier:în rochie albă, cu trenă-ncolţită,s-aude nălţându-se Luna pe Cer (!)(!) şi parcă mă sui într-o carte, mereu,aşa, ca-ntr-un rai, şi aşa, ca-ntr-un iad:câştigul e sigur, e locul de veci,la care-am ajuns din păcat în p ...

Tică M. locuieşte la scara doi, are şapcă albastră, mustaţă cenuşie şi vro şaizeci de kile. Ca înălţime, poate să măsoare cinci picioare şi două şchioape. Uneori, are şi stuchit la furcă. Trece prin lume ca un om bun. Şi chiar ca un cetăţean de onoare, am curaj să spun. Când e cazul, pune umărul şi mintea şi sufletul ca să ajute. Nu-i place să facă degeaba umbră la pământ. Face şi acoperişuri. Face şi descoperişuri. Văruieşte, drege, repară, ascute, filig ...

Te rog să-mi (s)pui nu-mă-uita/ la capătul dinspre plecare, să nu stau singur când voi fi/ în (contra)starea următoare - ca întrebarea la răspuns/ mă duc să văd cum se întâmplă absenţa-n haos, punct cu punct,/ şi cum prin întuneric îmblă fiindcă ce-i adânc şi sfânt/ nu se (re)naşte pe lumină şi numai celui nevăzut/ eternitatea i se-nchină!!! Şi te mai rog foarte frumos:/ nu-mpărtăşi vro îndurare dinspre acea, dinspre acel/ care se crede mult mai mare decât alc ...

Acum... tanti Alexandra e bolnavă, dar asta nu înseamnă că nu trebuie sau că nu pot sau că nu știu să-mi amintesc de dumneaei la modul prezent! Cum spuneam în ziarul de ieri, tanti Alexandra, o femeie cam între patru vârste, ajuta la dereticarea, la aşezarea, la păstrarea curăţeniei şi a ordinii fizico-morale în Molecula religioasă aflată în Ţiglina numărul patru, Ctitorie relativ recentă şi purtătoare a hramului/numelui Gheorghe (Sfântul Mare Mucenic Gheorghe) cel gro ...

Doar n-o să ţină cât lumea şi pământulaceastă ne/răbdare, această osândă şi acest chin!Astăzi,până şi veşnicia durează din ce în ce mai puţin!Doar n-o să ţină până la sfârşitulacestui univers plin cu white hole şi black hole!Astăzi,până şi stradivarius abia mai spune mi-la-re-sol!Doar n-o să ţină cât urâtul şi frumosulcel din jurul jurului tău şi din jurul jurului meu!Astăzi,până şi moartea se mişcă din ce în ce mai greu!Astăzi,şi floarea la urec ...

În biserică-i ordine şi curăţenie ca-n Moleculă. Şi linişte. Chiar şi-n timpul celor slujbe-i linişte. Nu linişte artificială, ci din cea Divină. Din cea răscolitoare. Din cea fără de care nu se mai poate trăi în debandada contemporană, în vacarmul şi în iureşul spre cea mai înaltă culme a Deşertăciunii, adică Nicăieri! Biserica-i pogorâtoare de linişte în fiecare secundă. Fiecare enoriaş creştin are dreptul să-şi ia părticica din ceastă Miluire. Chiar şi ...

Nu sper şi nu regret... şi mi se parecontinuu devreme şi târziu:aş vrea să-mi amintesc, însă nu ştiucând a-ncolţit şi când a dat în floareaceastă umbră/holbură - fir lungşi urcător mereu spre frumuseţe,aşa, să plâng de dor şi să mă-nveţede unde până unde pot s-ajung,de când şi până când mai am să cautpe/trecerea des/cântului prin flaut !!!Nu sper şi nu regret... sunt o părerea mea despre a fi şi a nu fiinfern sau paradis, noapte sau zi,mână întinsă, car ...

Sigur că da!... Oare cum e mai bine? Să fii controlat de Amăgire? Sau să fii plin cu Dezamăgire? Să „stai” într-o „nebuloasă”? Ori să „umbli” prin „seninătate”? Să mizezi pe Deşertăciune? Sau să năvăleşti în Carpe Diem?... Vasile Cherpedin ridică din umeri! A. Ghiuţă zâmbeşte mefistofelic! Cică nu poate altfel! Eu nu pun chezaş pe nici una dintre ceste două Variante! Mai bine zis, le accept şi le percep şi le „execut” cum Don Quijote de la Mancha! ...

Renunţ la joacă (foarte serios!)şi mă apuc de înălţat (în glumă?)palate la pământ şi scări la cerpentru oricare glorie antumăa celor obsedaţi de mult şi vârfşi călcători pe cruce şi cutumă!...Ei salivează, flutură din cozi,fac mutre şi nimica nu-şi asumă!Şi nimeni nu aude, nu obligăloaze şcolite... fanfaroni, adică!Şi-s numai piatră, lacrimă şi lutîn ceastă grea zidire-ntemeiatăpe visul dăruit la mori de vânt,pe râsul-plânsu care nu se gată!Pe sfânta p ...