Victima arsă în service-ul de la Șendreni a murit. Un patron și afacerea vieții lui, spulberați de o scânteie

Plutonierul major stă-n poarta Miliţiei. Parcă ştie că "pic" la ţanc. De fapt, este normal ca un constatator de infracţiuni şi executor de legi să ştie tot, nu? Că nu m-a chemat să jucăm table sau ţintar, nu? Trebuie să fie ceva necurat la mijloc! Nu zadarnic mă priveşte de sus! Are, aşa, un aer marţial! Are un aer de miliţian umplut cu maliţie! Şi se bălăbăneşte de pe-un picior pe altul! Şi-şi bălăngăneşte bastonul/argumentul de cauciuc! Şi radiază de satisfac� ...

Proprietarul casei în care stau cu chirie în Vadul Ungurului îmi şopteşte că-l ştie pe plutonierul Marin, un major cam dur în cuvinte puţine şi-n comportament. Şi cică trebuie să-i scriu ceva lacrimogen ca să mă ierte pentru ceea ce încă nu ştiu că am greşit. Iau o coală A4 şi mă grăbesc să des/compun un fel de scrisoare de întâmpinare a dezastrului posibil, un fel de pavăză preventivă pentru întâlnirea cu satrapul Marin major. Şi uite cam aşa încep să scriu: ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Pe patul acesta se numără viaţa,din unu în unu, din şapte în şapte,din unul în alta, din una în altul,din tot, din nimic, printre crude şi coapte!Pe patul acesta se numără somnul,se numără visul, se numără toatedin cele mai lungi şi mai scurte şi clareplecări şi sosiri în/spre singurătate!Pe patul acesta sunt gata de rugăşi-s gata de cruce cuvintele tale,cuvintele mele, cuvintele noastredin mâinile noastre-mpreună ş ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" eu scot frumos (mereu) din orişicând,/ ş-apoi îl dau (pe tot) la totdeauna -nici nu mă tem şi nici nu-mi pare rău/ că iau din toate şi răstorn într-unascot pur şi simplu din mirare, scot/ cu inima la cine mă aşteaptăşi mă primeşte-n suflet şi în vis.../ şi mă ascunde-n lacrimă şi-n şoaptănimic mai cald şi blând nu poate fi/ decât adâncul clipei pentru careadun şi-mpart frumos, apoi mă pierd/ în fulgerarea e ...

În a doua Copilărie (de la cincisprezece la douăzeci de ani, între 1967 şi 1972, adică) mă aflu în Galaţi, locuitor vremelnic în blocul internat al unei şcoli, dar şi chiriaş la cel puţin o duzină de gazde mai mult ori mai puţin im/pertinente şi in/decente pentru modul meu de a vedea viaţa în alergare după moarte. Fiindcă, în esenţă, nu asta face „omul” între cântecul de leagăn şi prohod? Şi chiar asta face „bietul” om: andantino ori lento, fiecare-şi execut ...

Da, îmi dă şi apă. Îmi place foarte mult apa. Mai ales când o beau cu dulceaţă de cireşe amare. Amare şi negre. Mănânc frumos şi tac. Adică nu tac. Mă uit la Ileana. Mi-i aşa dragă, încât se aude cum mă uit la ea! Ce Ileană splendidă mi-a pus Dumnezeu în cale! Nici ea nu zice nimic! Dar se aude cum mă priveşte! Surâsu-i îmi invadează memoria. Şi-mi aduc aminte o strofă scrisă de Mihai: „O vis ferice de iubire,/ mireasă blândă din poveşti,/ nu mai zâmbi, a ta ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ zbucneşte veşnicia născătoarede (ne)simţiţi şi (extra)ordinari.../ toţi: sfinţi şi demoni... toţi: care pe care,(bat)jocuri(legi), principii cu filet/ pe stânga şi pe dreapta, să se parăcă cel ce-a-nsămânţat nu-i (ne)cioplit,/ nu râde şi nu plânge, nu separăbunul de rău, păcatul de iertare/ în (prea)mărirea lui devastatoare!Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ nimicul î ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară,până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară! Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată – .un om ca tine, ieri, când înfloream,/ a spus urât şi m-a scuipat pe toată!Şi l-am rugat frumos: te rog frumos,/ ai milă, nu mă smulge din cărare,aici a vrut sămânţa mea să fiu/ fir târâtor şi biată întâmplare ...

Mă rog, ţaţa Niculina nu are decât să creadă ce vrea despre intenţiile mele! N-are decât să stea toată ziulica la gard şi să-i spioneze pe cei care trec încolo şi încoace, după una, după alta, după cum este felul fiecăruia, şi învăţătura, şi apucătura, şi moftul, şi nu mai ştiu ce are fiecare în suflet şi în gând!...Auzi, cică mă duc după bâţâitoare! Habar n-are ţaţa ce splendoare-i fecioara Ileana, după care-mi sfârâie călcâiele! Da, îmi sfârâie ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" O, zei!...ce minunată Levănţică!(!plus două zeci şi patru de carate!) –mă uit la ea, m-apucă treişpe-paişpeşi cinşpe-şaişpe gânduri preacurate!Şi-un fel de dor candid, fără sfârşire,şi-o viaţă defensivă, fără moarte,şi stau la geam, şi-o chem la poezie,dar ea nu vine...şi mănânc muşcate!Dar e frumos!...nu poate să nu fie!în preajma sa, toţi mor de admirare,toţi zic şi scriu în gân ...