te-am căutat cu carul mare,/ iar tu fugeai cu carul mic: erai frumoasă şi răbdare.../ şi te-am strigat...şi te mai strig! doamne...şi ce îndepărtare,/ ce cai pur-sânge şi ce roţi mai mari decât la carul mare/ te ajutau să fugi de toţi! ce mici erau roţile mele,/ mai mici decât la carul mic, nicicând să nu te pot ajunge,/ să fiu nimic supra nimic! şi dacă nu va fi să fie/ ce tot mă bântuie prin gând, în carul meu pun păpădie/ şi umblu singur pe pământ! acolo nu e l ...

Nu "panta rhei" mă ţine lămurit/ că sunt nemişcător în admirare pentru acest (ne)clar necunoscut/ din tot ce-(a)(m) fost şi din continuare! Nu "nec plus ultra"-mi ţine calu-n frâu,/ nu-mi pune interzis pe "nu se poate"! Se poate să greşesc(!?) să nu pricep(!?)/ "festina lente" în eternitate! Se poate întâmpla orice şi-oricum:/ se poate pune şi la vis lăcată, se poate pune doliu la mister,/ se poate (ne)norocul să mă bată, se poate pierde calea spre-nceput/ sau spre sfâr� ...

Mă aflu pe-un hol din Spitalul Judeţean. Pe-un hol lung şi descurajator. Şi plin ochi cu suferinţă. Aştept trei doctori în medicină. Care nu (mai) vin. Ori vin, dar n-am eu răbdare. N-am răbdare pentru că am trei afecţiuni/defecţiuni principale: una mecanică, una electrică şi una atomică. Şi încă nu mai ştiu câte secundare din fiecare categorie. Acest fel de aşteptare-i ca un fel de pedeapsă/condamnare la ghilotină, dar nenea gâde întârzie, parcă dinadins nu vine s� ...

EUGEN n-a existat. Au existat numai un IUG şi o Centrală Navală, acolo, tocmai la periferia gândirii normale... unde Partidul Comunist al Uniunii Sovietice se întâlneşte cu Partidul Comunist Român, să oţelească seceri şi ciocane... unde nişte ape manipulate de-alde Costică se opresc de mizerie şi de ruşine, chiar dacă Agenţia pentru Protecţia Mediului oferă SOS-uri şi amenzi îmbelşugate! Şi, mai ales, au existat carnivori simpli, pe care-i chema tovarăşul Dăscălescu, ...

SINGURĂTATE - geam de monastire - prin tine-şi trece timpul puritatea dinspre trecut sau din închipuire - plătesc (încet) cu naşterea şi moartea! plătesc fiindcă totul se plăteşte, fiindc-aşa s-a hotărât atuncea, când a-nceput să fie omeneşte a duce-n veşnic (fără milă!) crucea! atâtea chipuri: linişte pe targă, în flori de câmp, în piatră, în altare - cu ochii stinşi, dar, fără să se-ntoarcă, ajunge iar în punctul de plecare! şi iar îmi taie-n şapte caroti ...

M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos) dar mă înving ideile lui tata! Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos şi netezind cărarea luminii cu lopata! Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de casă! Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins, dar nu fac nici lumină... şi sunt şi umbră arsă! Dar vine (deodată) chiar timpul să alerg pentru ca să-l ajung mai repede pe tata, să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc, iar cântecul de ...

Sunt acasă, în casa părinţilor mei, în odaia cea micuţă, cu ferestruică înspre cel mai frumos Răsărit. Citesc pe-ndelete "Corbul" lui Edgar Allan Poe, în sublima traducere a lui Ştefan Augustin-Doinaş. Citesc acest poem al destrămării şi al descompunerii, al halucinaţiei şi al deznădăjduirii, al resemnării, dar şi al visării inexorabile... pentru că şi eu am avut o Lenore, cred că şi tu ai avut o Lenore, şi cred că şi el a avut o Lenore. Şi cred că fiecare a fost ...

E de-o vârstă cu mine, învaţă (?) la un liceu teoretic din târgul Bârladului, m-a îmbrobodit să cred că-i aleasa mea pe viaţă şi pe moarte... şi o cheamă Agripina. Pe mine mă cheamă mama la colţul de nord-est al casei noastre cu cer la uşă şi-mi spune clar la urechea cealaltă: "Nu mai fi naiv şi nu mai umbla după himera din Miroasa! Tu alergi după fusta ei scurtă, iar ea se ţine cu mâinile-amândouă de tămâiosul lui Mitică Şoarece, Brebenel, un derbedeu repetent ...

ce frumoasă erai/ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai şi spuneam poezii/ şi nimic altceva ce mai lună era/ ce mai lună era uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag adunam licurici/ şi veneam repeziş pe înalt pe adânc/ pe furiş pe costiş să-i aştern unde stai/ uite-aşa şi aşa să visezi minunat/ şi încet nu cumva de atunci pân-acu/ au trecut e-he-hei în trecut şi ai lui/ şi ai tăi şi ai mei şi credeai că-s aşa/ ş ...

În fiecare zi, fără merinde şi veşminte preţioase, merge la capătul celălalt. Stă exact pe marginea lui... şi priveşte în Sine. Nu poartă bijuterii scumpe, dar sunt distincte şi încărcate cu povara sentimentelor viitoare. Poartă greieri în păr şi aminteşte frumuseţea clasică elină. Cu fruntea rezemată de genunchi, seamănă cu Crimhilda, făptura care l-a pus pe hunul Atilla în braţele morţii. Foarte rari pe aceste meleaguri, trecătorii o scrutează suspicioşi, unii ...