Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Trecuse pe la câţiva informatori de-ai săi. E bine să te asiguri că oameni precum Seyran Musa, micuţul traficant de fetiţe, sau Asad, care pretindea că trăieşte din negoţul cu covoare persane - poliţistul nu văzuse vreodată alt covor decât cel pe care îl privise şi acum patru ani -, sau întunecatul imam Ahmad Alif, pe care spera să-i ştie că se roagă cumsecade şi nu mişună în perimetrul apărat de comisar… Chiar nu era treaba lui Polizeikommissar Erich Taube! El trebuia doar să asigure perimetrul în care se va desfăşura Congresul Petrolului. Pentru că era aşteptată, de la Bruxelles, Alteţea Sa prinţesa Marie-Esméralda a Belgiei, măsurile de precauţie erau fireşti, deşi comisarul ştia că la Bruxelles sunt atâtea prinţese încât le cam „scade preţul”; mă rog, oaspetele de acum era chiar mezina regelui Leopold al III-lea, dacă vi-l mai amintiţi... Congresul se ţinea la Novum Hotel Congress, aproape de metrou. Greşeala pe care o făcu trăgătorul misterios fu aceea că s-a grăbit: a tras cu câteva clipe înainte ca bodyduardul prinţesei să o ajute pe aceasta să urce pe podium. „Băbălăul!”, se hlizi Poker, adică Clarence Holm, ceva  mai târziu, după şedinţa de analiză. El îl poreclise pe asasinul plătit, deja cam ghinionist, „Sfiosul”, după un personaj din „Alba ca Zăpada”, filmul lui Disney. Taube nu răspunse, însă nu putu să nu se gândească şi la faptul că tiraliorul invizibil scăpase din nou de sub nasul Poliţiei (şi-o fi pitit el puşca cu lunetă în vreun port de vioară, sau într-o cutie de contrabas? Nu, căci în cutii de contrabas se ţin numai tancurile!).

Acum 12 zile, la Ernst Happel Stadium, un alt foc ghinionist trecuse milimetric pe lângă pastorul Alph Lukau. Cum prelatul sud-african fusese acuzat că a cam falsificat o nouă înviere din morţi, poliţistul se putea aştepta la o adică şi ca acesta să se învie şi pe el însuşi. Era de fapt a treia încercare de asasinat asupra unor VIP-uri, toate nereuşite. Părea să se reliefeze însă un alt model. De fiecare dată, în liniştitul cartier Favoriten, cartieul preferat de cupluri cuminţi şi cu salarii normale, izbucneau încăierări care se soldau cu foarte mulţi răniţi. În timp ce poliţiştii erau cu ochii pe oaspeţi importanţi, posibile ţinte ale unor terorişti, o bătaie izbucnea unde nu te aşteptai şi oamenii se călcau în picioare, îşi dădeau foc, se tăiau în vitrine. Iar cartierul avea sensibilităţile lui - acolo trăiau foarte mulţi arabi şi turci, un creuzet de dulceţuri în care puteai arunca discret un pumn de viermişori lacomi, care să împrăştie boala fricii...

(2)

În şcoala militară, pe actualul Polizeikommissar Erich Taube îl porecleau „Die Taube”, adică „Porumbelul”, dar băiatul cel blajin dăduse deja destule găuri în cap unor terorişti în timpul serviciului  său militar în Kandahar, în urmă cu zece ani şi mai bine. Acum, era destulă plictiseală, dar atentatele începură să se înmulţească. Se luau măsuri de precauţie, apelau la supraveghere electronică, însă erau prea multe personalităţi aşteptate la Viena în acest fierbinte sezon politic, nu puteai şti când anume va acţiona atentatorul, ce anume îl va interesa în mai mare măsură. Şi, între timp, nemulţumirea fiecărui vienez de rând creştea, privind cu neîncredere la oricine vorbea o altă limbă, iar străinii se considerau posibile victime în războiul altora… Dacă ar şti CÂND SE VA ÎNTÂMPLA, capcana în care să cadă teroristul/ teroriştii va putea fi din timp pregătită, oamenii săi n-ar mai trebui să acopere un teritoriu atât de vast. Cu tot ajutorul primit în ultima vreme de la The Federal Bureau of Investigation din Washington, nişte vulpi bătrâne, orbecăiau cu toţii! Însoţind-o cu o echipă aproape invizibilă pe prinţesa care ţinuse să viziteze din nou Palatul Schönbrunn, Tauge scrâşni din nou din dinţi când trecură pe lângă Catedrala Sfântul Ştefan, emblema Vienei, bijuteria aceea traforată în marmură, dantelărie în piatră, acoperită cu ţiglă colorată, la care se holbează „progresul”:  o clădire din oţel şi sticlă care sufocă gloriosul trecut! Prinţesa nu părea afectată de atentat. „Nu putem localiza telefonul”, îl sună chiar inginerul Fitz, de la Serviciul Tehnic. „Dar de ascultaţi, îl ascultaţi”, preciză Taube. Într-adevăr, constataseră că telefonul respectiv fusese în perimetrul tuturor celor trei atentate nereuşite. „De ce te interesează tocmai nişte atentate ratate?”, îl întrebă Clarence Holm, zis Poker, pentru că mereu pierdea. La orice joc, ceea ce este, să recunoaştem, o performanţă. „Pur şi simplu simt că am fler”, mormăi comisarul. Niciunul dintre participanţii la incidentele soldate cu morţi şi răniţi, care aveau loc exact la ora atentatelor ratate, nu a putut fi condamnat. Poate aveau norocul, de data aceasta, cu trăgătorul… „Sfiosul”. Glasul de la telefon confirmă: „Sigur, apelul a fost ascultat de noi, dar nu au fost cuvinte…”  „Ce vrei să spui?” – se miră poliţistul. „Vreau să spun că s-a auzit muzică. Câteva momente. Apoi s-a întrerupt apelul. Fără ca unul din cei doi să spună măcar „Alo”. Poate că a fost greşeală…”

(Va urma)

Citit 1035 ori Ultima modificare Joi, 07 Noiembrie 2019 13:29

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro