* Tenta actuală – tenta politică *
„Războiul lui Puf”, semnat de Ioan Toderiţă şi „Coşava, volumul 2/ Experimentul”, al lui Maximilian Popescu-Wella au fost lansate la Salonul literar Axis libri, de săptămâna trecută, al Bibliotecii „V.A. Urechia”. Cu vânt bun din pupa şi observaţii de oarece revizuire pe ici, pe acolo, a textelor la următoarea ediţie.
„…sui generis, cele două romane de astăzi sunt politice şi istorice, gen/subgen care nu prea este abordat la noi, în Galaţi, cu excepţia regretatului Mircea Mihai (în „Pădurea Veresiei”), Katiei Nanu (în „Paso doble”) ori Aurel Stancu (în „Un milion de lumânări”)”, a observat în intervenţia sa criticul A.G. Secară.
Să-i dăm deci criticului ce-i al criticului, citând mai mult din discursul său, mai ales că a fost unul dintre cei care chiar au citit cele două cărţi.
Am avut parte, după cum a spus criticul, de „două interesante şi de discutat experienţe literar-artistice, ale doi prolifici scriitori: cele ale poetului şi prozatorului Ioan Toderiţă şi cele ale prozatorului şi cineastului Maximilian Popescu, având scrieri ambiţioase, unele demne de istorii literare sau altfel de istorii, dar tot istorii…”
Despre bătrânul lup de mare Max, criticul observă că volumul al doilea este mai bun ca primul: „dacă nu mi-ar fi ruşine să folosesc cuvinte mari, aş putea spune că este capodopera lui Max Popescu, existând însă diferenţe majore între volumul întâi, subintitulat „povestiri marinăreşti” şi cel de-al doilea, subintitulat „Experimentul”.”
Prozatorul reuşeşte să fie un Sven Hassel al Dunării, prezentând un echipaj mutat disciplinar pe o epavă plutitoare, trimis la Budapesta să… ne reprezinte statul comunist! Sau, după cum observa cercetătorul Tudose Tatu, Max este cel mai bun scriitor al fluviului de după Jean Bart…
Referindu-se la prozatorul Toderiţă, Secară a menţionat: „la Ioan Toderiţă, prozaicul este impregnat de liric, putând să vorbim mai degrabă de un fantastic al limbajului propriu, decât de realism magic de tip sud-american sau balcanic (să ne gândim la un Ismail Kadare, Danilo Kis ori Vasile Voiculescu; este greu de găsit o asemănare cu aceştia); este vorba de un amestec în treburile interne ale naraţiunii din partea imaginaţiei lirice şi a raţiunii matematice…”
Printre cei care au mai vorbit despre autori şi despre evoluţia lor literară, în ordinea „intrării în scenă”, i-am reţinut pe: Nicolae Colceriu, Viorel Tofan, Ion Grosu, Teodor Parapiru, Dumitru Săndel, Tudose Tatu, Aurel Stancu, Alina Beatrice Cheşcă.
