Primul bec electric din Regat s-a aprins între Brăila și Galați!

Primul bec electric din Regat s-a aprins între Brăila și Galați!
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Cotidianul gălățean "Poșta" din 22 iulie 1884 anunța un record chiar aici, la noi! Joi, 19 iulie, fusese aprins primul bec electric din Regatul României! Un experiment care era foarte potrivit unui port internațional precum al nostru, onorat de prezența Statului Major al Forțelor Navale, aici fiind stabilită Garnizoana Marinei.

Evenimentul științific s-a desfășurat în prezența unor nume de glorie ale Marinei. Inventatorul becului, celebrul Thomas Alva Edison, declarase, în decembrie 1879, la aprinderea primului bec din istorie, pe bună dreptate: "Vom face electricitatea atât de ieftină încât numai cei bogați vor arde lumânări".

Seara în care Galații n-au "călcat pe bec"

"Joi, 19 iulie, pe vasul-torpilor "Alexandru cel Bun", de sub comanda d-lui căpitan Coslinski (de fapt, Koslinski - n.a.), s´a făcut prima experiență cu lumina electrică", anunța cotidianul "Poșta" din 22 iulie 1884. "Experiența a durat de la 8½ până [la] 9 și 15 m. [minute],  s[e]ara. Preumblarea cu vasul torpilor s´a făcut făcut din dreptul debarcaderului Brăilei până în fața usinei de apă (din Galați, unde mai păstrăm, ca în muzeu, vechile decantoare, în Țiglina - n.red.) și viceversa. D. [omnul] Demetrescu (de fapt, Dimitrescu - n.a.) Maican, comandantul flotilei, și mai mulți ofițeri de Marină, se aflau pe bordul vasului. Experiența a reușit bine, pentru care d. căpitan Coslinski a primit călduroase felicitări." Torpiloarele erau nave mici, rapide. Pe "Alexandru cel Bun", pentru aprinderea becului a fost instalat un dinam antrenat de o elice cufundată în fluviu. 

Mari oameni ai flotilei, la bordul torpilorului 

În 1877, în ajunul trecerii Dunării, pe atunci doar maior, însă cu îndatoriri enorme, generalul Nicolae Dimitrescu-Maican (1846-1902), creatorul Marinei Militare Române, pe care apoi a și comandat-o, pentru trei mandate chiar, comandant al Flotilei Dunării, a fost numit șef al tuturor navelor românești de pe fluviu. Conform Wikipedia, s-a ținut cont de recomandările sale privind organizarea militară a Marinei. A fost distins, după "Răsboiul de Neatârnare", cu ordinele Steaua României și Coroana României, după atâtea vase militare inamice scufundate în luptă. Numit (atunci, pentru a doua oară) comandant al Flotilei, Comandamentul având sediul la Galați, maiorul a comandat bateriile de coastă de la Calafat, servite de marinari. Trăgând primele obuze asupra Vidinului, l-a făcut pe principele Carol să exclame: "Asta e muzica ce-mi place!". Maican a fost primul român care a urmat Școala Navală de la Brest, după un concurs câștigat la Ministerul de Război.

Koslinski, școlit în Franța și Rusia

Emanoil Koslinski (bucureștean, n. 1853 - m. 1909, fiul unui ofițer rus de artilerie, viitor general roman, angajat de vodă Barbu Știrbei, pentru a organiza artileria… călăreață) a ajuns amiral și a îndeplinit după gen. Maican, între 1901 și până la moartea sa, funcția de comandant al Marinei Militare Române. Conform Wikipedia, s-a înscris voluntar, din 1872, în Flotila Română, apoi a urmat și el, ca și gen. Maican, cursurile Școlii Navale din Brest. A făcut și un curs de specializare la Școala specială de torpilori (minieri) a Marinei ruse de la Kronstadt, la 39 km de Sankt Petersburg, bază  a flotei ruse de la Baltica. Practica și-a făcut-o la Școala de Aplicație, pe fregata franceză "La Renommée". A luptat în ´77, la Calafat, sub comanda gen. Maican, și s-a remarcat în mod deosebit, în octombrie 1877, cu ocazia executării celui dintâi baraj românesc de mine pe Dunăre, cu material rusesc, în Ostrovul Nedeia, un pionierat pentru Flotila Română. Cu doi ani înaintea experimentului electric, a organizat  Corpul Apărării Submarine și o primă Secție de Torpilori, în cadrul Flotilei Române. A înființat Corpul Apărătorilor sub Apă (1881) și a adus în 1888, din Anglia, crucișătorul "Elisabeta", nava amiral a Flotei române, construită în Marea Britanie și andocată, la venire, la Galați, în fața Arsenalului. În anul 1890, maiorul Koslinski s-a aflat la comanda bricului "Mircea", iar după înaintarea la gradul de locotenent-colonel, a primit comanda crucișătorului.

Ca director al Marinei din cadrul Ministerului de Război, a participat la întocmirea noilor legi de organizare a Marinei, precum și la dotarea acesteia cu toate regulamentele, instrucțiunile și manualele speciale a căror lipsă era acut simțită. A primit comanda Diviziei de Mare nou-înființate, fiind avansat la gradul de căpitan-comandor, ajungând apoi comandor. La 1 aprilie 1901, comandorul a fost numit în comandant al Marinei Militare Române, fiind înaintat la contraamiral. A executat apoi mai multe călătorii și misiuni navale în Franța, Suedia și Rusia.

Citit 2637 ori Ultima modificare Duminică, 14 Martie 2021 13:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.