Expoziția universală - Paris și București (3): Comori istorice şi artă populară

Expoziția universală - Paris și București (3): Comori istorice şi artă populară
Vedere panoramică a unei părți din Expoziția pariziană
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Doi artiști gălățeni, selectați în Expoziția Lumii de la Paris (1)

CITEȘTE ȘI: Doi artiști gălățeni, selectați în Expoziția Lumii de la Paris (2): Din culisele fascinante ale revoluționarului, epocalului eveniment

(3)

A fost o vreme când țara aceasta chiar își promova internațional valorile! Iată, gălățeanul Camil Ressu și tecuceanul Gheorghe Petrașcu ne-au făcut onoarea de a reuși să fie selectați alături de pleiada de artiști și români și străini prezenți la Expoziția universală din 1925 de la Paris - Exposition internationale des Arts décoratifs et industriels modernes, cea care promova arta modernă! Miezul Parisului etala pavilioane ale marilor țări europene, însă și din Turcia, Japonia, China și din coloniile franceze africane. Este notabil că și artiștii români, printre care și cei doi ai noștri, au contribuit la succesul expoziției!

În catalogul expoziției românești am găsit și operele expuse de ai noștri. Astfel, Petrașcu etala pe simeze pânzele: ”Târgu Ocna”, ”Boulangerie ” (Brutărie), ”Pivoines” (Bujori), ”Marină”, ”Natură moartă”, ”Femeie lângă o balustradă”, ”Casă cu ferestre”. Specialiștii în artă le vor identifica, probabil. Ressu expunea un ”Portret”.

Organizatorii - de mare clasă

Din Comitetul de patronaj al expoziției făcea parte prințesa Bibescu, posesoare a Legiunii de Onoare franceze, scriitoarea aristocrată Elena Văcărescu, cu două premii ale Academiei Franceze, dragostea principelui Ferdinand într-o legătură interzisă politic, ce a declanșat ”greva” reginei Elisabeta, protectoarea iubirii lor, Petre Antonescu, președinte al Comisiei române a Monumentelor istorice, autor și al Palatului Navigației gălățean, Ion Bianu, cu studii la Milano, Madrid și Paris, președinte al Academiei, organizator al Bibliotecii Academiei, L. Bataillon, secretar general al Insitutut francais de Hautes-Etudes en Roumanie, "poetul-bancher" Aristide Blank, dramaturg, dezvoltator economic, cel cu un ulterior uriaș scandal de corupție, ruinând țara, mort apoi la Paris, și foarte mulți alții.

Din comitetul de organizare făceau parte, printre alții, Leonce Benedite, conservator la Muzeul național din Luxemburg (murea... pe 12 mai!) - istoric, asistent curator la Palatul Versailles, executor testamentar pentru marele sculptor Rodin, cofondator al Société des Peintres Orientalistes Français, criticul Henri Focillon, profesor al Universității din Paris, membru corespondent al Academiei Române, sau excepționalul pictor român Eustațiu Stoenescu, fost student la Academia Julian și la Școala națională de arte frumoase din Paris etc.

Artă veche, artă sacră și populară românească

Au fost expuse vechi comori istorice, precum broderia de pe mormântul Mariei de Mangop, principesă de Theodoro, soția lui Ștefan, uși împărătești de biserică și catapetesme, scoarțe vechi din Bucovina de nord sau oștenești, obiecte de cult din secolul al XVIII-lea, de mare finețe etc.

”Vitalitatea geniului unui popor nu se afirmă prin tentative arhaice, dar se poate defini prin continuitate, scria istoricul de artă Focillon, director al Muzeului de Beaux-Arts din Lyon, profesor de Istoria artei, mediavalist la Sorbona, mutatat apoi în SUA. Sărăcită prin trimiterea la Moscova a multor comori, expoziția ”oferă o admirabilă materie [de studiu] savanților” - scria în catalog Comitetul.

Un labirint de stiluri și de epoci

Arta populară, atât de intens promovată în lume de regina Maria și, mai înainte, de către regina Elisabeta, te îmbia încă din vestibulul Galeriei naționale ”Jeu de Paume”. Urma arta contemporană, cu pictură și sculptură, apoi pictori morți, de secol XIX, apoi o sală cu lucrări în alb și negru. Periplul continua cu o sală documentară, sala cu vechi broderii religioase, cea de pictură religioasă (fresce și icoane), sala cu iconostase.

Turn Eiffel… de București

După modelul, incitant, al expozițiilor internaționale - prilej pentru țara organizatoare și pentru ţările invitate să își etaleze operele, artiștii, inovațiile tehnologice, bogățiile naturale, și România organizase în 1906, la București, o Expoziție universală, având ca modele Londra, Parisul sau Barcelona. Era jubileul recunoașterii Regatului României - din 1881 - și de la acea expoziție ne-au rămas, modificate, Arenele romane. Bucureștiul a etalat atunci chiar și... o replică a celebrului Turn Eiffel parizian, alături de ”Turnul lui Vlad Țepeș”, un han muntenesc etc.

”Moș Gheorghe la expoziție” a însemnat o nuvelă populară, publicată la 1907, o satiră a scriitorului și publicistului Spiridon Popescu, care denunța ”mascarada” opulentă, în contrast cu sărăcia care avea să conducă la răscoala înecată în sânge.

Expoziția inaugurată la 6 iunie 1906 construia un orășel pe 41 de hectare. În câmpia mlăştinoasă a Filaretului - Câmpia Libertăţii de la 1848. În discursul de inaugurare, ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Ion Lahovari, spunea: „am tăiat dealuri, am secat bălţi, am umplut o vale, am săpat un lac mare şi totul în mai puţin de un an”. 165 de pavilioane voiau să demonstreze progresele românești din domeniile economic, cultural și militar.

Foto 1, galerie: Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop. Foto 2: Expoziția din 1906, de la București: "Turnul lui Vlad Țepeș"

Citit 1358 ori Ultima modificare Duminică, 25 Iulie 2021 01:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.