Istoricul muzical George Enescu, gălăţean de 53 de ani, tatăl băiatului George Enescu, împătimit de... rock, jazz şi blues, dar admirator, în copilărie, al lui Iosif Sava, a reuşit să achiziţioneze, inclusiv în licitaţii internaţionale, aproape toată discografia maestrului George Enescu. A petrecut enorm de multe ore pe internet, pentru a depista ofertele, pentru evaluări sau corespondenţe în limbi străine.
La vernisajul organizat la Galaţi de Ziua lui Enescu, pe 19 august, chiar în anul în care lua naştere şi Regatul României, colecţionarul cu nume predestinat s-a decis "să spele ruşinea" şi să îl sărbătorim pe Enescu şi la Galaţi, chiar în ziua în care acordurile "Rapsodiei române" au răsunat în mai multe muzee şi instituţii de cultură din ţară. Şi gălățenii l-au putut asculta pe George Enescu în anii 1910, 1912, 1915, 1918 și 1938...
Foto Cornel Gingărașu
La 140 de ani de la nașterea marelui compozitor, pe terasa de la Cafe Paris a scriitoarei Mirela Gheorghe, deschisă scriitorilor, artiştilor fotografi, multor acţiuni culturale, ne-am întâlnit cu istoricul muzical Enescu, molipsitor întru pasiune. Vernisajul a fost prezentat şi de televiziuni naţionale.
O aventură internaţională şi o victorie peste Brexit
Printre discurile extrem de rare, am putut admira patru matriţe din aluminiu, lăcuite. "Unice în lume! Prima dată scoase din casă!", ne-a spus gălăţeanul, care a trebuit să-şi vândă jumătate din preţioasa sa colecţie discografică de rock şi să apeleze la ajutor financiar de la prieteni cunoscători ai "bolii" sale muzicale. "Mă durea inima. Chiar n-am dormit, cred că o lună m-am perpelit. Verificam mereu să nu se fi vândut." Erau repetiţiile maestrului Enescu, dirijând orchestra studenţească din Illinois - SUA, vorbind cu tinerii interpreţi părinteşte. Este singura înregistrare cu maestrul vorbind în engleză (mai există şi un interviu în franceză), singurele sale înregistrări cu voce. Unicat! Colecţionarul a cumpărat şi ziare vechi, pentru o ultradocumentare. Ca să nu stârnească suspiciuni, fiind din România, colecţionarul a apelat la un intermediar prieten, tot român, însă din Anglia. Alte emoţii - urma... Brexitul şi coletul a fost o vreme blocat în vama engleză!
Realizând copii necomerciale, grupul de donatori a trimis casete cu înregistrări eneştiene muzeelor şi conservatoarelor din ţară, în Franţa, iar la Galaţi, Bibliotecii "V.A. Urechia". Pentru că Muzeul Naţional "George Enescu" a solicitat totuşi, birocratic, o valoare de inventar, colecţionarul a avut umorul să treacă anul naşterii maestrului... în lei.
"Vocea stăpânului"
Îi mai lipsesc din colecţie doar zece dintre înregistrările Enescu realizate în lume. Deţine comori de suflet, începând cu celebrele plăci de patefon de la vestita casă de discuri americană Columbia, din 1924 şi 1929, cu discuri din ebonită, groase, dar casabile. Sau de la casa de discuri britanică "The Gramophone Co. Ltd", cea cu marca "His Master´s Voice" sau, mai scurt, HMV (adică "Vocea stăpânului său", cu imaginea unui câine credincios care ascultă în pâlnia patefonului, fără să realizeze că nu stăpânul vorbeşte, ci înregistrarea perfectă). Are chiar şi o carte poştală... muzicală, găselniţă a anilor ´60. Din anii ´50, are primele editări pe vinil de la Casa de discuri americană Remington. Foarte accesibile, la numai doi dolari, cu ilustraţiile "celui mai mare ilustrator de coperte de discuri, Alex Steinweiss", editate apoi în Franţa şi Australia.
În 1920, Enescu şi-a vândut drepturile de autor unei edituri franceze, scumpe, astfel încât nu putea fi interpretat... în "Festivalul Enescu"! Abia în 2025 s-ar putea liberaliza, să putem folosi partiturile, unele rămase necunoscute. În Japonia, ţara în care gigantul Sony a "înghiţit" Columbia, Enescu este cel mai căutat.
Moartea, ca... patrimoniu
Cum a început pasiunea gălăţeanului: acum 12 ani, a dat peste mormântul lui Enescu, în Cimitirul artiştilor, Père-Lachaise, cel mai întins din Paris, cel mai vizitat din lume. Rockerul vizita, de fapt, mormântul lui Jim Morrison, ducând şi o sticlă cu băutură. A aruncat-o atunci când poliţiştii i-au împrăştiat pe cei vreo 30 de vizitatori. Atunci a dat peste mormântul lui "Georges Enesco". Nu scria că era român... Cei de la Ambasada RPR îi ceruseră trupul, ca fiind... "patrimoniu al României", dar Enescu ceruse înmormântare creştinească. Văzând mormântul, impresionat, istoricul a început să cerceteze şi să colecţioneze... "N-o să găsiţi niciun alt mare nume care să fie violonist, dirijor şi compozitor. De asta a fost geniu!" - mai spune gălăţeanul Enescu.
