Marcând cei 131 de ani de la fondarea Bibliotecii judeţene "V. A. Urechia", voi aborda aspecte mai puţin arătate din performanţele fondatorului. A organizat instituţia gălăţeană ştiinţific, după reguli moderne, aplicate în bibliotecile cercetate de el în Franţa şi Spania - doar era "naturalizat" locuitor... al Europei, membru corespondent al Academiei Spaniole, ba chiar şi căsătorit cu Francisca Dominica de Planohe, fiica medicului reginei Isabela a II-a a Spaniei, editor în 1848, la Paris, al unui ziar unionist.
"Biserică culturală"
A fost comemorată, recent, dispariţia sa, la 22 noiembrie 1901. Ar trebui să-l abordăm şi din alte unghiuri pe uriaşul savant, personalitate multiplă, susţinător, chiar cu riscuri (turcii îi înălţaseră o spânzurătoare!), al limbii române în comunităţile româneşti de peste graniţe. Dar şi acelea de important istoric şi chiar de scriitor, pe lângă calităţile de politician internaţional reprezentativ, ministru dăruit al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, deputat şi senator de Covurlui etc. Scria: "Străbunii noştri ridicau biserici şi înfiinţau spitale. Avem nevoie însă de biserică culturală în care naţiunea să-şi deştepte conştiinţa şi să se lumineze". Iată, de pildă, o mostră a talentului său literar: "Când cineva a ajuns la domnie, la tronul ţărei Moldovei, ca Măria Sa Vodă Gasparu, pe calea isteţiei şi a risipei altora, n'are urechia surdă, nici ochii înhobotaţi (a împodobi mireasa la cununie -n.a.). Ia sema Goia: limba cea mlădioasă a Măriei Sale ascunde băşica cu venin a şarpelui. Adu[-]ţi aminte de vorbele cu care, de faciă cu Bucioc, mustră, lovind cu topuzul (sceptru sub forma unui buzdugan bătut cu nestemate - n.a.), pre căpeteniile resculatorilor de la Orcheiu”. Este o replică a personajului Septilici, hatman din drama "Vornicul Bocioc", scrisă de al nostru gălăţean prin adopţie, V. A. Urechia.
50.000 de franci, dintr-o piesă!
Piesa "Banul Mărăcine" aducea foarte mulţi... bani, însă autorul îi dona francezilor băjeniţi din Alsacia, el fiind implicat în lumea politicilor internaţionale - mde, om cu griji... europene. Nu degeaba a şi fost (primul român!) propus de la Berna spre Premiul Nobel pentru Pace, chiar la prima ediţie a acestuia!
Unde mergeau banii din... "Banul Mărăcine"? "Se organizase în Paris asociaţiunea pentru ajutorarea alsacienilor, cari emigrară (după cucerirea Franţei de către Prusia, în 1871 - n.a.) din patria înstreinată. Această asociaţiune cere fonduri, subvenţiuni. M´am otărât se fac şi eu ceva pentru acestă asociaţiune şi în mai puţin de trei dzile scrisei [piesa] "Banul Mărăcine". Vr'o dzece - cinspredzece dzile după aceea, neobositul director al Teatrului Naţional din acel timp, D.[omnul] M.[ihail] Pascaly prindea piesa în stagiunea anului 1872. Ceea ce pot spune este că, cu tóte numerosele defecte ale acestei improvizaţiuni, ea avu un succes necunoscut pene atunci la teatrul naţional". Actorii şi autorul au fost chemaţi la rampă şi aplaudaţi. Biletele se vânduseră cu o săptămână înainte de premieră! Era coadă de trăsuri în faţa teatrului, şirul lor se pierdea în depărtare. În perioada următoare, de câte ori trupa rămânea fără bani, juca iarăşi acea piesă!"
Cartea sa de teatru apărea în anul câştigării "Războiului de Neatârnare", fiind o ocazie potrivită momentului eroic. Astăzi, România nu are doar câteva teatre, ca atunci, ci zeci, dar niciunul nu mai joacă vreo piesă de-a gălăţeanului!
De la teatru istoric, la istorie pură, în 14 volume!
"Deocamdată desfid pre oricine să facă cel mai mic studiu asupra secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, fără de a se servi cu cele câteva mii de documente inedite publicate în lucrarea de faţă", scria istoricul, în cuvântul înainte la Tomul X din "ISTORIA ROMÂNILORU - curs făcut la Facultatea de Litere din Bucureşci, după documente inedite". Istoria sa are 14 volume, dar azi nu găseşti vreun rând din ea publicat!
Iată un document din 15 mai 1816, publicat de Urechia în volum: "loan Gheorghe Caragea Voevod și gospodar (domnitor - n.a.) zemle Vlahiscoie. Cinstiţilor şi credincioşi boerilor ai Domniei Mele, dumnévostră a Nazirilor (comandaţi ai cetăţilor stăpânite de turci la Dunăre, după cum explică în dicţionarul său Lazăr Şeineanu, mare lingvist de origine evreiască cu studii în străinătate, a cărui cetăţenie română a fost, din păcate, refuzată, ca principiu, şi de V.A. Urechia, într-un scandal la Senat - n.a.) al Casei de priveghere, fiindcă nu ne-am înştiinţat Domnia Mea, că la Galaţi s'au aţâţat şi s'au încins bóla ciumei", care se putea extinde şi în Valahia. Cu doi ani înainte, se isprăvise "Ciuma lui Caragea", după numele domnitorului fanariot, primul care a carantinat Bucureştiul, în suita căruia intrase în ţară şi bunicul lui Caragiale, bucătarul.
Drame în viaţa harnicului român
A avut o fiică, Corina, şi doi fii, cu nume ale Antichităţii: Nestor, cu talent literar, și Tancred, dar și o nepoțică, Isabela, botezată după regina Spaniei...
Cu tristeţe şi cu decenţă, să povestim totuşi măcar că a suferit după moartea fiului Tancred şi după despărţirea sa de soţie, Luiza. Fiica sa, Corina, divorţează în 1888, "din pricina problemelor psihice şi a brutalităţii soţului", mutându-se la Bucureşti, unde se îndrăgosteşte de căpitanul Guriţă. Legătura lor este interzisă de Urechia, care-i dezvăluie fiicei că, din nenorocire, iubitul ei îi e... frate vitreg, fiul nelegitim al savantului - ca în "Oedip rege", tragedia lui Sofocle! În 1890, neconsolata Corina se sinucide, urmată în moarte de căpitanul iubitor, ce se sinucide şi el.
EXPLICAŢII FOTO:
1.Portret al lui Urechia, litografie
2.Cabinetul de lucru al savantului european, semnificativ... plin de globuri pământeşti
3.Prieten al marelui gălăţean, austriacul Gobat, jurist excepţional, cu universităţi europene urmate, îi urma la Nobel gălăţeanului
4.Luiza (sau Zettina) Urechia, soţia "voluptuasă", pictată de Nicolae Grigorescu
5.Badea Cârţan, mereu în gazdă la Galaţi, când ducea pe acuns cărţi în Transilvania, a mers odată, pe jos, la Roma şi, la rugămintea donatorului Urechia, a depus o coroană din flori de aramă la picioarele Columnei lui Traian
6.Fotografie a lui Urechia, fondatorul Academiei şi al Ateneului
7.Istoria, în 14 volume documentare, a lui Urechia
