* Încă o iarnă în bătaia vântului pentru „satul” din pădurea Gârboavele * Un drum desfundat şi gospodării închise * Anul acesta s-au mai investit bani în spaţiul administrativ * Gospodăriile ţărăneşti nu s-au îmbogăţit cu obiecte noi * Statutul de muzeu rămâne încă un vis prea îndepărtat *
Gospodăriile tradiţionale de la Gârboavele mai au de înfruntat încă o iarnă grea, pentru că, evident, condiţiile de conservare ale exponatelor nu s-au modificat faţă de acum un an. Autorităţile s-au interesat mai degrabă de investiţiile la capitolul administrativ decât la cel cultural.
Deschis la 1 mai, muzeul în aer liber administrat de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” a intrat, oficial, „în conservare” de la 1 noiembrie. Cu alte cuvinte, s-a închis vizitelor publicului, care anul acesta nu au mai fost chiar gratuite, oamenii trebuind să plătească taxa modică de acces în Pădurea Gârboavele, stabilită de Consiliul Judeţean.
„Sperăm să nu fie probleme în iarna asta”
Specialişti din Galaţi, dar şi alţii, de la Muzeul Satului din Bucureşti, aflaţi în vizită în zonă, au tras mai multe semnale de alarmă privind necesitatea recondiţionării şi conservării exponatelor din cele patru case tradiţionale.
Totuşi, nici în această iarnă nu s-a găsit o soluţie adecvată: majoritatea exponatelor rămân în gospodării, iar o mică parte (icoane, ştergare etc.) au fost mutate în sediul administrativ din mijlocul muzeului în aer liber.
„Temperatura din casele de lut va rămâne constantă, aşa că nu este pericol. Noi vom merge periodic să verificăm starea obiectelor. Nu au fost probleme iarna trecută şi sperăm să nu fie nici iarna asta”, declară directoarea interimară a Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, Aurelia Bogatu-Matei.
Investiţii în spaţiul administrativ
În decurs de un an, gospodăriile specifice zonelor Corod, Cavadineşti, Măstăcani şi Cahul nu s-au îmbogăţit cu obiecte noi. Asta deşi unele odăi sau anexe de gospodărie nu sunt împodobite la standard, aşa cum a semnalat, în mai multe rânduri, etnologul Anton Holban.
Mai multe investiţii s-au făcut însă la alte capitole. Pe laturile sediului administrativ s-a montat un sistem de supraveghere video. Este vorba despre şase camere cu senzori de mişcare, care transmit imagini la agentul de pază din sediu.
De asemenea, pompierii au montat două guri de alimentare cu apă, care, e drept, sunt absolut necesare în caz de incendiu, dar care pervertesc peisajul pentru că sunt aşezate total la vedere.
Căldură pentru agentul de pază
O altă investiţie la Gârboavele, care va trebui finalizată până la sfârşitul acestui an, este construirea unei centrale pe lemne pentru încălzirea… sediului administrativ. La începutul anului, Consiliul Judeţean a alocat pentru această lucrare 100.000 de lei (un miliard de lei vechi). În această clădire, pe timp de iarnă, se conservă o parte dintre exponate şi se adăposteşte agentul de pază de la o firmă privată.
„Sediul e încălzit, momentan, cu calorifere electrice, dar tot nu fac faţă”, explică Aurelia Bogatu investiţia de 1 miliard de lei vechi a CJ-ului.
La ultima şedinţă, proiectul tehnic al centralei a trecut de plenul CJ, iar după obţinerea tuturor avizelor necesare construcţiei va fi demarată procedura de achiziţie a centralei şi se va organiza licitaţia pentru atribuirea lucrării. Totul va trebui făcut la foc automat, până la sfârşitul anului, altfel, banii alocaţi vor fi pierduţi.
Statutul de muzeu, foarte departe
În rest, despre posibilitatea ca gospodăriile să capete statutul de muzeu,
reprezentantul Centrului Cultural ne-a spus că Direcţia de Dezvoltare a CJ a făcut câţiva paşi pentru a afla ce documentaţie este necesară pentru întocmirea dosarului. Lista documentelor necesare se găseşte uşor şi pe siteul Ministerului Culturii.
Deocamdată, complexul de la Gârboavele nu îndeplineşte câteva dintre condiţiile esenţiale impuse de legislaţie:
- existenţa unei organigrame adecvate structurii şi specificului muzeului,
- lista bunurilor culturale ce vor constitui patrimoniul muzeului sau al colecţiei publice, incluzând denumirea, autorul, provenienţa bunurilor,
- dovada existentei unui spaţiu pentru muzeul sau colecţia publică, împreună cu planurile acestuia (cuprinzând alocarea spaţiilor, cu menţionarea circuitului administrativ, de vizitare, de depozitare).
Oficial, totul e bine
Oficial însă, la gospodăriile de la Gârboavele toate lucrurile stau bine: nenumărate colaborări cu şcolile, evenimente folclorice găzduite de complexul de gospodării, ba chiar vizitatori din străinătate, aduşi special de gălăţeni pentru a vedea o mostră din cultura tradiţională românească.
Ba chiar deschidere de a arăta muzeul celor interesaţi, la cerere, chiar şi după ce a fost închis oficial. Plus promisiunea pregătirii, la muzeu, până la sfârşitul anului, a unui obicei tradiţional românesc de iarnă.
Poate că tot ceva din specificul nostru naţional arată şi ultimii câţiva zeci de metri din drumul până la casele tradiţionale. Desfundat mai ceva ca o uliţă de ţară, drumul e străjuit de zidurile sinistre ale fostului Restaurant „Căprioara” şi de tăblăraia ruginită de pe marginea unor terenuri părăsite de proprietari. Poate şi aici ar trebui o investiţie serioasă, dacă tot ne lăudăm că îi primim pe oaspeţi cu braţele deschise.
Şi dacă tot am pus carul înaintea boilor, construind un muzeu care nu este, de fapt, muzeu, şi oferind publicului un spaţiu care nu poate fi văzut decât din când în când.
