„Am muncit foarte mult, cu dragoste şi cu pasiune, recuperând ce mi-a furat destinul", a mărturisit, la Galaţi, când a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”, prinţul Mihai Dimitrie Sturdza, istoric, genealog, heraldist – un destin de roman! Acuzat de comunişti, împreună cu mama şi bunica sa, de… spionaj, închis politic doi ani, cu muncă silnică la Bicaz pentru dosarul de „boier”, a visat să urmeze Istoria la Bucureşti, însă Andrei Oţetea l-a lămurit că „nu avea dosar”: „Nu vă sfătuiesc deloc!” Aşa că a plecat din ţară şi a absolvit Institutul de Ştiinţe Politice din Paris, după ce a fost traducător la Renault. Spune acum: „Nu sunt un om lipsit cu totul de vanitate”, îl flatează deci să i se spună „prinţe”, însă consideră că nobilimea românească a dispărut şi nobilii deci „nu-şi mai au locul”… L-am întrebat, repede, în timp ce traversam strada Domnească:
- Aţi scris cartea „Românii, între frica de Rusia şi dragostea de Franţa”… Apropo şi de faptul că aţi lucrat la Ministerul Afacerilor Externe al Franţei sub doi preşedinţi, de Gaulle şi d'Estaing, vă pun aceeaşi întrebare pe care am pus-o şi domnului Djuvara, care a lucrat în diplomaţie: cum vedeţi ACUM politica noastră faţă de Rusia? Să privim Rusia tot cu frică?
- Nu cred că trebuie să o privim cu frică, pentru că Rusia, economic, stă foarte prost. Politic, mai este o putere, bineînţeles, de luat în seamă, dar ea nu este în ascendenţă în momentul de faţă şi încearcă să ascundă această poziţie de inferioritate, inclusiv cu opoziţia faţă de gazele de şist care se descoperă aici în regiune şi care, dacă ar putea fi exploatate în condiţii normale, ar aduce un mare avânt economic al întregii Moldove de jos.
- E bine că suntem agresivi în declaraţii oficiale faţă de ei, sau ar trebui să fim mai diplomaţi?
- Ursul nu trebuie provocat!
- Doar încă o întrebare măcar, despre vizita la Galaţi: am văzut că vă cunoaşteţi cu câţiva gălăţeni respectaţi – dl Radu Moţoc, dl Dan Râpă Buicliu... Cu arhiepiscopul nostru, chiar din Franţa…
- Din păcate, cel mai bun nu mai este printre noi! Era genealogistul Paul Păltănea… E un prieten aici, inginerul Radu Moţoc. Nu-l cunoşteam până acum decât pe dl Moţoc… Pentru mine e o plăcere să vin aici, mai ales în împrejurările în mijlocul cărora am fost distins cu o diplomă de mare prestigiu, care mă bucură foarte mult, cu atât mai mult cu cât a fost însoţită de aprecieri atât de elogioase, încât cred că n-am mai auzit atât de multe într-un răstimp atât de scurt! Şi este o recompensă pentru efortul pe care l-am făcut pentru a îmbogăţi Istoria română cu texte interesante…
