Fostul pilot militar Petrache Moraru ne evocă propriile amintiri, teribile, din război: pe atunci, era doar un copil curios. Interlocutorul nostru îşi mai aminteşte un lucru inedit: în timpul bombardamentelor din 16 aprilie ´44, fiind, ziua, pe strada Basarabiei colţ cu Poşta Veche, copilul Petrache a fost martorul unei explozii uriaşe în Bazinul Nou, cu o coloană de foc înălţată pe mai mulţi metri şi, după explozie, la câteva minute, resturi metalice, bucăţi de tablă navală, căzând în ploaie înapoi pe pământ, în dreptul fostului Tribunal de pe str. Basarabiei: fusese aruncat în aer, de nemţii care se retrăgeau, un submarin propriu, încărcat cu muniţie, care nu ar fi avut şanse să scape necapturat pe Dunăre.
Coloana decimată a refugiaţilor basarabeni
Despre bombardamentul din 24 august seara, al patrulea şi ultimul al războiului, dl Moraru ne mai spune: „Ca la o comandă, s-au stins toate proiectoarele. Apoi a început bombardamentul: prima dată un fâşâit - deja eram obişnuit cu el, şi de la bombardamentul american, şi de la Paşti. Şi ne-a tocat o oră, o oră şi ceva. Pe la 12 noaptea, s-a oprit. Am ieşit în poartă, dar nu îndrăzneam prea mult, să nu călcăm pe fire de curent rupte. Din depărtare, am văzut că venea ceva repede - om să fie? Când a ajuns în dreptul nostru, am văzut - un cal fugea în trei picioare: piciorul drept din faţă nu-l avea! Nu ţinea cont de fire, de crengi…
Pe la vreo trei, a început al doilea val. De-abia când s-a luminat, pe la patru şi ceva, ne-am depărtat de curte şi am văzut nişte basarabence rănite, în zona Parcului [Libertăţii]. Una era cu intestinele afară… Bombardamentul a prins din plin coloana de refugiaţi civili care se retrăgea pe str. Sfinţii Împăraţi, chiar în colţul parcului: căruţe, cai, oameni…”
Bombardate, „la voia întâmplării”, de pildă pe strada Movilei, unde locuiseră mulţi militari germani, care plecaseră fără bagaje, în locul evreilor gălăţeni care dispăruseră în urma persecuţiilor regimului. Casele au ars vreo opt zile…
Bombardamentul metodic american
Am lăsat la urmă uriaşul bombardament american al celor 130 de bombardiere, desfăşurat exact odată cu debarcarea din Normandia, ca un atac menit să dea de lucru maşinii de război germane în alte părţi decât pe plajele normande. Martorul nostru ocular îşi aminteşte mai puţin, dar există o întreagă serie de alte mărturii, din care vom cita. „Al treilea bombardament a fost pe 6 iunie”, spune dl Moraru. „Atunci, la fel, îi anunţaseră dinainte pe români că Galaţiul va fi bombardat. Dar nu ştiam când… În jurul orei 9,00 [seara], au dat alarmă. Celelalte două au fost nealarmate. Am auzit cu toţii… După care au apărut avioane, vreo 76 la număr, că le-am numărat. Erau B 24, americane - un B 24 lua până la 3.500 kg de bombe, dar nu erau pline, altfel ar fi fost prăpădul mai mare. Avioanele au venit în lungul Carpaţilor până la Focşani, unde au făcut la dreapta şi au luat-o spre Galaţi. Cu o zi înainte, aviaţia lor aterizase la Kiev, şi au plecat să-i întâmpine, să-i protejeze. Şi s-au întâlnit undeva în nordul judeţului Galaţi. Ai noştri erau Grupul 9 de Vânătoare de la Tecuci, dar rămăseseră numai vreo 12 avioane. Cele două grupuri de vânătoare ale Galaţiului fuseseră reînzestrate, până atunci erau fie avioane PZL 11, de fabricaţie poloneză, refugiate în ´39, fie avioane fabricate la Braşov. Se fabriacau IAR 11, Savoya de bombardament… Eu tocmai intram atunci în strada Poşta Veche, unde locuiam, aproape de fostul Tribunal. Tata lucra la patron, pe nişte maşini [mobile] de tăiat lemne, mama lucra la nişte evrei, noi eram singuri acasă, cinci copii. Şi, uitându-ne spre nord, am văzut strălucind, venind dinspre Aeroport spre sud o escadrilă, zburând în formaţii de câte zece aparate, unul în spatele celuilalt. Şi în clipa când am văzut puncte luminoase, strălucind în soare, că se desprind şi încep să cadă, am intrat într-o groapă-acolo, ziceam noi, de tranşeu. Dar ei nu au bombardat nimic în Galaţi. A, pe o ţesătorie, dincolo de Tunel, particulară, a unui armean - pe aia au lovit-o, au făcut-o praf. Au lovit puţin, cu două-trei bombe, şi Spitalul Izolarea (de boli infecţioase, n.red.)”.
