Revista „Le Monde”, a publicat, în numărul din 24 octombrie, pe pagina a opta, o caricatură semnată de gălăţeanul Florian Doru Crihană, sub genericul „La longue errance des Roms („Lunga migraţie a romilor”). Cum a ajuns un artist român să fie publicat în „Le Monde”?
„Pasiunea mea pentru artă m-a îndepărtat de caricatura de presă, domeniu spre care s-au îndreptat toţi colegii de breaslă după 1989”, povesteşte Florian Crihană. „Noi credeam că ne va fura imediat Occidentul şi vom deveni celebri precum Saul Steinberg (plecat din Râmnicu Sărat) la The New Yorker, Eugen Mihăescu (plecat din Bucureşti) la The New York Times sau André François (plecat din Timişoara) la Punch. Chemările la lucru în Occident nu au mai venit niciodată şi, mai mult de atât, ilustratorii s-au retras din domeniu şi şi-au reluat vechile meserii, cea mai întâlnită fiind ingineria. Cel care a observat fenomenul şi mi-a împărtăşit părerea sa a fost tocmai caricaturistul de presă de la Jurnalul Naţional, regretatul Cristian Marcu. El mi-a spus că, după câţiva ani de ilustraţii, a rămas aproape un necunoscut, prietenii şi rudele nu aveau habar că publică în Jurnalul Naţional. Semnalele care ajung din România în Occident dar şi în restul lumii nu vin din ilustrarea politicii româneşti, ci din zona ilustraţiei satirice a fenomenelor planetare. De aceea, Occidentul a urmărit creaţia mea în special după ce am abandonat ilustraţia de presă şi concursurile de caricatură”, mai afirmă gălăţeanul.
"Jean Plantu m-a aşteptat doi ani"
„Cel care a fost atent în toţi aceştia ani la ceea ce expun se numeşte Jean Plantu de la ziarul Le Monde - ilustrator celebru în Franţa şi în întreaga lume. Jean Plantu m-a solicitat de mai multe ori să particip la ilustrarea unor fenomene pe care Le Monde le tratează pe larg. Eu am fost destul de încăpăţânat să nu fac lucrări la comandă şi apariţia mea în marele ziar a întârziat doi ani. Credeam că i-am evervat de tot. Dar a venit acest subiect al migraţiei romilor, pentru care aveam ilustraţii suficiente cât să umpul ziarul singur o săptămână întreagă. Redactorii le-au văzut, şi-au mărturisit admiraţia prin telefon şi mi-au plasat lucrarea la loc de cinste. Mă bucur foarte mult pentru reuşită, mă bucur pentru că am ales corect în 1990. Toată această poveste s-a desfăşurat ca un interogatoriu între telefon şi calculator, eu ţinându-mă cu mâna de piept ca să nu-mi plesnească de emoţie. Mi-a fost teamă că o lucrare tratată pictural nu va intra niciodată la ilustraţie de presă. Nu-i aşa că arată bine? Ilustratorii care sunt pe pagină cu mine în Le Monde şi-au publicat toţi lucrările în ziare faimoase la ei în ţară - eu am publicat-o la Roma. Presa centrală nu m-a solicitat niciodată. Dacă românii noştri mai fac multe trasnăi prin Occident, s-ar putea să ajung chiar celebru”, conchide Florian Doru Crihană, după ştiinţa noastră primul gălăţean publicat în Le Monde.
