Poetul miazănoapte/ Paul Blaj – un actor englez într-un rol rusesc

Poetul miazănoapte/ Paul Blaj – un actor englez într-un rol rusesc
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Născut la 25 august 1977, la Craiova, Paul Blaj este unul dintre poeţii tecuceni care continuă să ne uimească, de fiecare dată, cu fiecare nou volum publicat. A debutat pe când avea 20 de ani, în România literară. Textele sale s-au regăsit apoi în paginile revistelor România literară (1998), Facla Literară, Eminescu (2000), Dunărea de Jos, Antares, Plumb, Ateneu, Spaţii culturale, Litere, Boema, dar şi  în revistele locale Anuntzul Tecucean şi Kairos din Tecuci. În perioada 1999-2000 a fost redactor la Facla Literară, redactor la revista studenţească „Trepte” şi membru fondator al revistei Tecuciul Literar-Artistic, în paginile căruia publică şi în prezent. A debutat în volum la Cluj, la Editura Napoca Star, în 2001, cu „Muream Vorbelor”. Au urmat, la aceeaşi editură, „Numen. Gestul Drumului” (2001); „Monedele Tristhaliei” (2002); „Valsul Vocalei” (cu o prefaţă de Paul Sân-Petru, 2005); „Graiul cu accent de mort” (2007); „Aristocraţia foielii” (2008); „Poetul miazănoapte” (2010); „Mănuşi pe nisip” (2010) – volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău, în 2011; „Poeme înnorate” (2011); „Memorialul dantelelor galbene” – Editura CCDJ Galaţi, colecţia cArtEsenţe (2012), „Cum răspunde în apă faţa la faţă”  (antologia unui deceniu de poezie, Editura Napoca Star, Cluj, 2012) . A primit Premiul pentru poezie pe anul 2012 al Revistei Dunărea de Jos.

Zilele trecute i-a apărut, tot la Cluj, ”Bacovianina. Tribut” – ediţie de colecţie, o carte a Prieteniei, a Nostalgiei. A prieteniei dintre oameni, dar şi a aceleia dintre oameni şi cuvinte şi, de ce nu, dintre cuvinte şi cuvinte”, cum scrie criticul  A. G. Secară în prefaţa volumului.  Nu ştiu exact ce îmi place mai mult la Paul Blaj – faptul că are ceva dintr-un actor englez care interpretează un rol rusesc – ca să-l citez din nou pe A. G. Secară -  sau, pur şi simplu, faptul că scrie despre Iubire atât de cald, de profund şi de trist: „...şi-ţi scriu o scrisoare în gând/ şi unui delfin o cedez/ adorm ca o pace în lume/ dar tot mai oftez”. (Septembrie în trandafiri, din volumul Bacovianina. Tribut).

Citit 1497 ori Ultima modificare Vineri, 14 Martie 2014 14:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.