In memoriam Paul Popa (10 mai 1928 - 8 mai 1994). La două decenii de la dispariţia fotoreporterului şi fotografului artist care şi-a legat numele de istoria în imagini a judeţului, dar şi de viaţa „Vieţii libere”, îi putem vedea chipul fotografiat şi semne ale trecerii sale în vitrinele unei expoziţii de suflet. În ciclul "Oameni în memoria Galaţiului", artistitului gălăţean i-a fost dedicata în această lună o expoziţie, la sediul Bibliotecii „V. A. Urechia”, cu fotografii, obiecte şi documente inedite din arhiva familiei. Expoziţia intitulată „Paul Popa - fotoreporterul care a surprins peste patru decenii din istoria în imagini a Galaţiului” poate fi văzută până pe 31 mai, în foaierul sălii de lectură „Mihai Eminescu”, de la etajul întâi. Putem vedea astfel dreptunghiuri de istorie pe hârtie fotografică: vapoare, sărbători, oameni din agricultură, blocuri în construcţie, lumea satului, chipuri în alb-negru prinse în chihlimbarul veşniciei de „ochiul” camerei foto mânuită cu artă. O parte, doar o mică parte dintre miile de fotografii-portret ale oraşului au putut avea loc în vitrine, printre diplome, medalii, obiecte personale - „materiale inedite din colecţia personală a familiei fotografului, un omagiu adus celui care a surprins pe peliculă imagini ale oraşului şi judeţului Galaţi ce se constituie într-o arhivă cu valoare istorică şi documentară deosebită”, spun organizatorii expoziţiei.
Decorat prin decret - de două ori
Absolvent, ca şi alţi oameni de seamă din istoria oraşului nostru, al unei şcoli de elită, Liceul „Vasile Alecsandri”, fotoreporter, din 1963 până în 1994, la publicaţiile „Viaţa nouă” şi „Viaţa liberă”, membru în Uniunea Ziariştilor din România şi, din 1963, al Organizaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, cu sediul la Praga, Paul Popa, un veritabil Makşay al perioadei contemporane, a furnizat materialul pentru numeroase monografii ale Galaţiului.
Printre multele distincţii câştigate la concursuri naţionale sau ale unor instituţii, se detaşează două: Medalia Muncii, în 1963, şi Ordinul Muncii clasa a III-a, în 1969, decoraţii care înseamnă, dincolo de rezonanţa proletcultistă a epocii, înalte ordine naţionale, conferite prin decret de stat, deci greu de atins. Şi încă de două ori!
Degaja căldură şi bunăvoinţă
„A fost un om care a răspândit în jurul lui căldură şi bunăvoinţă (…), unul dintre marii artişti ai Galaţiului, un creator robust, sfredelitor, meditativ şi cinstit” - scriau în necrolog colegii de la ziar, la dispariţia sa. Prieten bun de drum, după cum îşi mai amintesc colegii, în lungile peripluri jurnalistice prin unităţi economice, prin sate, prin coclauri ale judeţului sau, pe vremea când Galaţiul fusese transformat în regiune, şi mai departe…
Cei care lasă semn despre epoca/epocile lor merită să fie şi ei trecuţi pe răbojul Timpului!
