N-am văzut niciodată atâta lume adunată, ca la vernisajul expoziţiei de sculptură-desen ,,Semne ale clipei”’ a sculptorului Sergiu Dumitrescu, din seara de joi 8 ianuarie! Era frig şi „sticlă” pe jos, însă au venit, de toate vârstele şi grupările, plasticieni, artişti fotografi, alţi oameni de cultură, directori din instituţii culturale cu angajaţii lor! Ce mai, a fost supraaglomerat spaţiul oricum neîncăpător al Galeriei de artă în care s-a transformat Muzeul de Artă „mutat la bloc”! De la directorul Direcţiei de Cultură la cel al Bibliotecii judeţene, de la prefect (venit în calitate de prieten, chiar i-a ţinut microfonul artistului) la preşedintele Consiliului Judeţului, de la arhiepiscop la arhimecena artiştilor, Vasile Joantă – Domnul a luat, domnul a dat, du-i aşa? –, o ocazie artistică, dar şi mondenă în acelaşi timp, loc straşnic de întâlnire culturală.
Sculpturile stradale, taberele oraşului şi credinţa
Autorul expoziţiei, discret în peisajul artistic după mai multe mandate la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, unde s-a ocupat de… cultura altora, a surprins prin calitatea lucrărilor, aşteptate însă la artistul care a confirmat de mult, observa curatoarea expoziţiei, criticul de artă Mariana Tomozei Cocoş. Care amintea că Dumitrescu, unul dintre membrii fondatori ai grupării artistice ,,Axa”, a organizat taberele de sculptură în metal de la Galaţi, ediţiile 1991,1995 şi 1997 (fiind şi printre participanţi) şi că, acum cu sculptură de interior, a lăsat oraşului sculpturi precum cele din Parcul Cloşca („Veghe” şi „Trecerea în lumină”), „Veşmânt”, de pe Brăilei, a clopotniţei simbolice de pe locul fostei Biserici „Sf. Sofia”, la Sindicate.
Î. P. S. Casian Crăciun a vorbit despre simbolistica sacră a multor lucrări din expoziţie ale artistului, „un om credincios”, care a făcut „o sinteză între materie şi spirit, întră creaţie şi lumină”. „Fără creaţie unde nu este soarele lui Dumnezeu, şi nu este crucea, nu există perspectiva veşniciei. Am sentimentul că aici prietenii artişti nu sunt oameni care creează pentru astăzi, ci creează pentru totdeauna”, înaltul prelat observând şi mulţimea de prieteni care au onorat vernisajul. Artistul a sărutat mâna arhiepiscopului. Cu „surpriză totală”, ziaristul Radu Macovei, care a scris primul despre sculptor, „artist de mare forţă”, a vorbit acum despre seriozitatea cu care acesta conduce programele culturale ale Centrului Cultural, dar şi cu regretul personal că artistul nu se dedică în întregime artei, căci Dumitrescu „ar fi meritat” să expună în săli mari de capitală. Şi preşedintele C.J. Nicolae Bacalbaşa s-a arătat surprins să descopere „cel puţin în aceeaşi măsură un om al dălţii, pe cât este un om al pensulei”, cu „o forţă absolut nebănuită”.
În completare, a fost extraordinară muzica „de orgă” sau „de pian” izvorâtă din… acordeonul tinerei basarabence Viorica State (foto mai jos), profesoară de pian la Şcoala de Artă a Centrului Cultural.
