Mâine, 10 septembrie, de la 19,00, stagiunea Teatrului Dramatic „Fani Tardini” se deschide din nou publicului cu o nouă premieră: „Butoiul cu pulbere”, o comedie neagră, foarte cunoscută, scrisă de Dejan Dukovski, o piesă despre care s-a scris mult în lume. Cu o distribuţie numeroasă, în care apar actori iubiţi de publicul gălăţean. De pe afiş aflăm că spectacolul este interzis spectatorilor sub 16 ani ("atenţie, limbaj licenţios"!). Spectacolul se va juca şi duminică, de la aceeaşi oră.
Regizorul a lucrat şi în Leipzig
Punerea în scenă este asumată, ne anunţă echipa teatrală, de "unul dintre cei mai valoroşi regizori români", Vlad Massaci, de la Teatrul de Comedie Bucureşti, regizor cu montări apreciate pe scene importante ale ţării şi în străinătate, acum, pentru prima oară, într-o colaborare cu Galaţiul. Massaci a fost şi regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, dar şi la Theater der Jungen Welt, din Leipzig, Germania. El a montat piese pe mari scene româneşti, de la Naţionalul bucureştean la Teatrul "Bulandra" etc.
Născut în 1968, Vlad Massaci a avut şansa de a fi elev al regizoarei Cătălina Buzoianu. A adoptat un teritoriu extrem de diversificat, de la piese clasice româneşti şi străine - de pildă „Lecţia” lui Ioanesco, „Steaua fără nume”, de Sebastian, „Insula” lui Gellu Naum, la dramaturgi contemporani, de la noi şi din lume, precum Mimi Brăescu sau dramaturgul montat acum. A participat la festivaluri la Berlin, Caracas, Copenhaga. A condus ateliere teatrale. În 1998 primea Premiul de debut la Gala Criticilor. Este nominalizat, pentru Regie, la Premiile UNITER.
Textul (tradus de Aleksandra Goreska) este scris de Dejan Dukovski, „unul dintre cei mai importanţi dramaturgi din Republica Macedonia”, apreciat în special pentru acest spectacol, jucat în 20 de ţări. Traducătoarea (din şi în sârbă, croată, macedoneană, germană, română) Goreska are un masterat la Bucureşti. Specializată în Filologie, Sociologie, Filozofie, ea a lucrat şi pentru Pactul de Stabilitate în S-E Europei - putea fi deci altcineva mai cunoscător al „butoiului cu pulbere”, expresie care arăta situaţia geopolitică explozivă a Balcanilor (şi) înainte de Primul Război Mondial?
O distribuţie "pe săturate"
Înainte de premieră, regizorul se anunţa foarte mulţumit de colaborarea cu actorii noştri, remarcând paleta variată de vârste şi dăruirea lor. Din distribuţia numeroasă, cu care ne-a obişnuit deja Dramaticul chiar în aceste vremuri în care teatrele au dificultăţi în a aduce pe scenă piese de teatru cu multe personaje şi actori potriviţi, fac parte actori îndrăgiţi, de toate vârstele, de la seniorul Gheorghe V. Gheorghe, la generaţia aplaudată deja de câteva decenii încoace - Lucian Pînzaru, Vlad Vasiliu, Svetlana Friptu, sau actori tineri dintr-o epocă deja a confirmării îndelungate, Ciprian Braşoveanu, Florin Toma, Oana Preda Gheorghe, şi foarte tinerii, dar deja performanţii Ştefan Forir, Flavia Călin, Răzvan Clopoţel, Vlad Ajder, Vlad Volf.
Scenografia îi aparţine Irinei Chirilă, care a lucrat, printre alţi regizori cunoscuţi, cu Silviu Purcărete, în 2010 şi 2011 (asistent scenografie), Alexandru Tocilescu sau Radu Penciulescu (2009), pentru teatre cu mari pretenţii, precum cel de Comedie sau Naţionalul bucureştean. Irina Chirilă este semnatară a scenografiei, decorurilor şi costumelor la multe teatre, precum Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul de Comedie, Teatrul Nottara, Teatrul Municipal din Turda, Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, Teatrul "Tony Bulandra" din Târgovişte, Teatrul Ariel, Teatrul "Anton Pann" din Vâlcea, Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti şi altele.
Furia e un lucru foarte contemporan
Teatrul Dramatic a pregătit o prezentare, din care cităm: "Cea mai faimoasă piesă a sa, "Butoiul cu pulbere" (1994), se petrece în Belgrad, în timpul epurării etnice din Kosovo. După modelul lui Arthur Schnitzler ("La Ronde", tradusă la noi „Hora iubirilor” - un alt titlu important care s-a regăsit în urma cu câteva stagiuni în repertoriul instituţiei noastre), „Butoiul cu pulbere” înlocuieşte tema iubirii cu aceea a urii şi creează o conexiune grotescă într-un lanţ de cruzime. După punerea în scenă cu succes a „Butoiului cu pulbere” pe scena Teatrului Dramatic iugoslav şi o reprezentaţie la Bienala de la Bonn, din Germania, piesa a fost tradusă în 20 de limbi şi transpusă într-un film în 1995.
„Butoiul cu pulbere” surprinde o umanitate cinică, alienată, animată de o violenţă fără sens şi care se exprimă printr-un limbaj frust, brutal. Nimic nu pare să justifice nebunia personajelor. Se bănuieşte doar drama fiecăruia, suferinţa căreia nu i-a găsit nimeni leac şi care se revarsă în exterior sub forma furiei pe care neputinţa o face să atingă dimensiuni cataclismice. E o lume fără speranţă, în care distrugerile sunt iremediabile, de unde şi cinismul personajelor şi umorul negru. Sunt atinse cu abilitate marile frământări şi totodată frustrările unui popor întreg. Dorinţa de a fugi din propria ţară îşi poate găsi împlinirea în gustul amar al pierderii partenerului de suferinţă."
Un text jucat mult şi în ţară
Cea mai recentă montare în ţară la noi, din 2014, la Naţionalul bucureştean, a acestei piese puternice, foarte jucată în lume (numai în România fusese pusă înainte în scenă la Baia Mare - 2011, Târgu-Mureş - 2008, de fapt într-o parodie după Dukovski, plasată pe plaiuri mureşene, numită „Butoiul cu praf şi pulbere”, Studioul Casandra - 2007, Braşov - în acelaşi an), este „O comedie neagră despre Balcani, montată în nenumărate ţări, ecranizată cu succes”, scrisă de „unul dintre cei mai jucaţi autori contemporani” - aşa prezenta spectacolul echipa de la Teatrul Naţional Bucureşti.
„Acest spectacol este primul proiect dintr-o lungă serie pe care noul director general Florin Toma - aflat la primul său mandat - o promite gălăţenilor, plină de titluri cel puţin incitante şi interesante”.
Autor cu experienţă diversificată
Născut în 1969 la Skopje, Dukovski este dramaturg, scenarist şi actor, a absolvit o facultate de Filosofie şi una de Teatru, a lucrat în radio şi televiziune, a predat arta scrierii de teatru şi film, e profesor de film de televiziune la Academia de Teatru şi Film Skopje. Trăieşte la Skopje şi Hamburg. Alături de premii cucerite în SUA, Israel şi Turcia, se poate lăuda şi cu un mare trofeu de film: European Film Award - Premiul FIRESCI, Veneţia (1998).
