Mă duc până la Maria. Maria stă pe partea cealaltă a uliţei care desparte cătunul în două părţi egale, mici, liniştite, feerice, dar destul de încăpătoare pentru atâta şi atâta dumnezeire. Amândouă părţile se află la marginea cătunului. Altfel zis, acest loc sfânt şi binecuvântat nu are mijloc. Uliţa-i aşa de scurtă, încât nimeni nu se poate lăuda că iese... la drumul mare. Aşadar, nu am de mers mult până la Maria. Uite, nici nu plec bine din ogradă, că am ...

(!) a zis maria să fiu acasă - că trece pe la mine cu sufletul curat şi cu o carte în care a scris poezii despre un mire şi o mireasă, despre ce şi despre cine îi desparte şi îi apropie gând cu gând, pas cu pas, vis cu vis, până când tot ce-i trecut şi tot ce-i viitor se adună într-o secundă pe care se citeşte „închis, nu deranjaţi, n-avem timp, vă dorim tuturor numai şi numai fericire” (!) (!) a zis maria să fiu acasă - căci fericire înseamnă să citeşti o car ...

Sunt la uşa cabinetului medical. Stau şi aştept de vro câteva zeci de minute. Nu mai multe. Doar câteva. Aştept să fiu invitat pentru consult şi tratament. E bine la uşa asta. Că mă umplu cu speranţe. Parcă niciodată nu am fost aşa de mult şi de plăcut cotrobăit de nădejde. Nu sunt mulţi bolnavi care mai aşteaptă şi speră. Sunt câteva zeci. Doar câteva zeci. Şi toţi, absolut toţi, huruie de şanse. Chiar li se poate citi în ochi, în culori, în gesturi, în cuvinte ...

şi mă gândesc să te ating/ măcar o dată, pe cărare, în văzul lumii, unde stai/ şi taci la lună şi la soare, fiindcă eşti frumoasă-foc/ şi eşti şi tămăduitoare - eu n-am apucături de sfânt/ şi nici de laic oarecare şi poate să te şi sărut/ sfios şi fleţ, ca pe-o fecioară, ca pe o stea cu ochii mari/ când se înalţă prima oară şi-şi cată locul cel mai bun/ pentru fiinţă şi murire - eu te visez şi te admir/ ca pe-o mireasă, ca un mire şi poate să te şi- ...

Într-o duminică de vară, pe o căldură cumplită, din cauza căreia trebuie să stai scufundat în baltă, cu stufu-n gură, am fost obligat/ determinat/ rugat/ lămurit să particip la o mormântare tocmai hăt departe, într-un fund lateral de Vaslui. Mortul mi-a fost tovarăş de arme la un divizion de Marină Grănicerească, într-un fund lateral de Giurgiu. Camaradul s-a „stins” de băutură. Nu s-a înecat cu apă, adică, ci s-a cancerizat cu alcool în cantităţi pe care nici u ...

MOTTO:"mă simt NIMIC într-o mişcare/ fără de care nu se poate vrun TOT într-o deşertăciune/ secantă la eternitate"                                                                 [Iolanda Cremene](!) spaţiul (şi timpul) nu (v)-ajunge/ ca să vedeţi cât sunt de blegfiindc-am pus întotdeauna/ numai nimic supra întreg (!)şi nu (v)-ajunge toată viaţa/ să (m)-auziţi cum (vă) tot strigfiindc-am pus întotdeauna/ numa ...

Când vei păşi, frumoaso, pe marginile mele, te vei simţi mai bine ca într-un paradis... Pe marginile mele cresc sute de nuiele şi cântă mii de greieri pe care i-am ucis! Dar s-au târât, frumoaso, spre altă primăvară mai verde şi mai blândă ca aia de atunci... şi s-au întors (din moarte) a nu ştiu câta oară, din ce în ce mai negri, din ce în ce mai lungi!... Mai lungi decât mirarea apropierii tale, mai negri decât noaptea în care te-am iubit... lângă fereastra care dă ...

acuma duc o paralelă/ cu drumul, pe ţărână, dreaptă sau strâmbă, după cum e firul/ vieţii şi-al morţii dintre noi - mă odinesc, sărut pământul/ şi duc o perpendiculară pe paralelă... iar odină.../ şi iar... şi iar... văd... suntem doi fiindcă nu-i de unu jocul/ care aşteaptă să se-ntâmple: dorul îmi dă pe dinafară,/ sufletul meu năuc se împle cu lacrimile bucuriei/ că, în sfârşit, se împlineşte visul şi-aud cum începutul/ cinic, scorţos şi fanfaron e ga ...

Chiar dacă-i perforată de razele soarelui, o văd foarte bine. Vine dinspre Dunăre. Merge prin aer. Merge pe aer. Purifică văzduhul. Îl sanctifică şi-l z/bate, poate-l duce la început, poate-l face cum l-a dat Geneza în prima secundă a Luminii!... Şi vine dinspre re/vărsarea fluviului nostru în marea noastră. Şi vine dinspre Apa care (nu) se varsă Nicăieri. Prin duhul şi prin văzduhul nostru vine. Al nostru... otrăvit de noi. Al nostru... mânjit de ură, înjurături şi bl ...

(!) fiindcă altfel nu se poate,/ încep aşa, iar nu altcum:mă duc s-aştept COPILĂRIA/ la capătul acestui drum,care a/duce îndărătul/ într-un prezent fără trecutne/dureros ca vindecarea/-ntr-un viitor ne/cunoscut (!)(!) fiindcă altfel nu se poate,/ catadicsesc taman acum:înlăcrămez şi număr invers/ paşii de/mersului postum,încep din capătul acestui/ gând ne/ajuns, ultimativ,de/scris întâiul dintre toate/ cele minuni din catastif (!) (!) fiindcă altfel nu se poate,/ mă u ...