Ai auzit, Marghioalo? - zice Costică. Ai auzit, Costică? - zice Marghioala. Am auzit! - răspunde Marghioala. Am auzit! - răspunde Costică. Şi ce părere ai? - spune Marghioala. Şi ce părere ai? - spune Costică. Se lasă o tăcere devastatoare, mai mult decât sepulcrală! Se lasă o tristeţe mai abitir decât la înmormântarea unui privighetor! Noaptea devine apăsătoare! Nu se aude decât Lacrima din Icoana cu Maria şi Fiul lui Dumnezeu! Şi nu se aude decât Perfecţiunea Paingulu ...

O noapte şi-o zi, şi o noapte şi-o zi.../ şi încă, şi încă... nimica din Sus şi nimica din Jos/ nu trece pe lângă încrederea mea că n-am fost (in)util/ şi n-am nici o vină că numai atâtea Păcate-am făcut:/ uimire-n lumină, uimire şi-n beznă, şi-n glumă uimit,/ uimit la-ntâmplare... şi Tot ce se vede e Tot ce-a rămas:/ Nimic în Mişcare! Paradă de mofturi, cortegii de măşti/ şi glorii mărunte, viclean carnaval şi spectacol mizer/ şi-uimiri muribunde, gândaci d ...

Dinspre partea de nord a Moldovei de sud, ca un răspuns la ritualul întreţinut de cest văduv misterios şi de ceastă văduvă stranie, se aud şoapte din ce în ce mai dese şi din ce în ce mai stârnitoare de curiozitate! Ceastă Singurătate în Doi, ori ceastă Doime Singură, deschide fereastra să se dumirească! Şi iată ce şoapte se di/sting: "Singura şi sigura şansă de salvgardare a Planetei stă în obligativitatea respectării stricte a Decalogului şi în Legiferarea de Urg ...

Marghioala n-are somn! Nici Costică n-are! Cum să a/dormi, doamnă? Cum să a/dormi, domnule, când auzi că Fiul lui Dumnezeu repară Cruci? Ca şi cum n-ar şti ce a păţit cu/pe o Cruce! Ca şi cum este convins că Suferinţa-i o Necesitate! Oare chiar nu vede că dumnezeirea-i din ce în ce mai rară în Om? Oare nu vede că Mântuirea prin Sacrificiul Său e luată-n derâdere chiar şi de Marii Bisericii? Că nu mai există nici un pic de Milostenie? Că „apostol/doctor fără de argi ...

dacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mari, să-nţeleg ce-nseamnă raza,/ strălucirea unui nimb, să mă bată dumnezeul/ simptomatic al iubirii şi să nu mă mai conjuge/ sclav la vreme şi la timp, să mă pună la osândă,/ ca pe-un trădător de neam... şi să beau doar apă chioară/ din ulciorul lui khayyam dacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mici, ca să nu mi se mai pară/ mare jurul sec şi greu... uite-aşa, să se închidă/ mult mai repede şi b ...

Auzi, doamnă? Auzi, domnule? Catastiful Nemuririi! Ce foarte frumos şi serios şi nemaipomenit „sună”! Oare-or mai fi Catastife ale Nemuririi în Lumea ceasta Muritoare, în Lumea asta adusă/semănată cu Forţa pe o Planetă din ce în ce mai sufocată de mizerie Fizică şi Morală? Auzi, domnule? Auzi, doamnă? Cicoare şi Catastiful Nemuririi! Ce tămăduitor „sună”! Şi ce fel de a scrie! Să scrii şi să îngâni Cuvintele! Ca pe nişte Copii să le îngâni! Aşa scria Ion C ...

Absenţă dragă, te anunţ/ cu mare bucurie: la trei ş-un sfert fac un denunţ/ istoric, să se ştie că sunt umplut până-n refuz/ cu milă şi candoare, că tolerez şi iert şi scuz/ în orice-mprejurare, că n-am nimic în plus decât/ o genă generoasă, care mă-nvaţă să nu râd/ când mortul stă pe masă, care mă-nvaţă să nu joc/ trădare, ură, sfadă... şi să nu-mi ţin pe lângă foc/ statuia de zăpadă! Absenţă dragă, dacă poţi, să fii şi tu prezentă la trei � ...

Ia spune-mi, Marghioală de-o viaţă, îţi place această epistolie scrisă şi îngânată în acelaşi timp? Nu-i aşa că am dreptate? Nu-i aşa că Naşterea-i unul dintre cele mai frumoase blesteme ale Firii Universale? Nu-i aşa că şi Moartea-i  o componentă indispensabilă a cestei Firi? Şi ştii foarte bine, binevenito, că la fiecare naştere omenească se naşte şi o Steauă, nu? Tu de când nu te-ai mai uitat la Steaua ta? În ce fază se află? Se încadrează în viteza de r ...

Numai aşa cred că mai pot/ deschide uşile la tot ce n-a venit sau n-a plecat/ (ne)săvârşit, (cu)tremurat! Numai atât mai am de scris:/ iluminatul interzis încurcă roţile la ceas/ şi asfinţeşte pas cu pas! Numai atât mai am de spus:/ sunt liniştit ca un obuz defect şi fără orizont,/ nefolosit, lăsat pe front! Numai atât mai am de zis:/ mă pregătesc de paradis, dau dezlegare la păcat,/ la subiect şi predicat! Sătul de tot, mi s-a făcut/ sete şi foame de bătut la po ...

Onorabila şi venerabila Marghioala, ca să fie-n ton cu onorabilul şi venerabilul Cicoare, îşi face trei semne de cruce şi strigă şi ea...şoptit: „Jos Guvernul!”...Şi, desigur, după cum aţi cetit în ziarul/rubrica de ieri, Palatul Victoriei împotriva noastră a rămas în picioare, în pofida cestor strigăte la Cer, adicătelea...în Van! Apoi, Costică scoate călimara şi condeiul din sertarul scrinului negru şi începe să scrie-n catastif, de faţă cu tovarăşa Mânătar ...