ne/dumirit şi tributar ne/norocirii de-a fi naiv în dezacord cu tot ce nu-i armonios şi pur şi simplu, mă cutremur şi mă întreb scurt, clar, precis, concis: al Cui e-acest Rotund plin cu Extaz şi Agonie, ne/cruţător, ne/răbdător şi des/frânat? Cine-i sau Ce-i Acel cu musca pe căciulă? [nici un răspuns!...tăcerea sună OCUPAT!]   cred că (nu) ştiu, însă nu cred că nu se poate pune Accent pe-un Cine/Ce ne/controlat, (nu) crede că (n)-am atâta inimă şi minte să (nu) m ...

Mitingu-i gata! Prosperitatea-i gata! Fericirea-i gata! Toate se citesc pe frunţile ne/încreţite şi ne/învinse şi ne/norocoase ale protestatarilor străbătuţi de Soartă, de Guvern, de Sistem! Un aer de Resemnare, un huruit de Lehamite pluteşte şi convinge că Putreziciunea-i rezistentă la „antibioticele” Străzii, chiar imună...aş putea pentru ca să zic! „Numai chirurgical se mai poate scăpa dintr-această şuie şi pârdalnică Orânduială!” – bodogăneşte Costică C ...

Trece şchiopătând pe lângă stână, lăcrămează, nu mai vrea nimic, nu mai are nici un pui alături... i-au murit de puşcă şi de frig!   Toţi ai săi s-au dus într-altă lume, unde nu sunt oameni care n-au nici o milă...iară ea, sărmana, nu mai zice nici măcar hau! hau!   Trece spre amurg...şi nu mai vede: are-un ochi bolnav şi unul spart... ce destin de fiară la cheremul unui trist şi crud şi lung hazard!   Vine întunericul şi-o pierde-n nesfârşirea şi-n desimea ...

Sigur că da! Ce bizară/ilară întâmplare să te întâlneşti, după atâţia şi atâţia ani, la un miting de protest împotriva Nesimţirii! Oare câte şi ce fel de planete s-or fi aliniat şi s-or fi hârjonit şi s-or fi ciondănit şi s-or fi drăgostit...de s-a putut crea posibilitatea unei asemenea revederi? Ce frumos şi neaşteptat şi răscolitor: Cicoare şi Mânătarcă la Casa de Cultură a Sindicatelor! Ce ademenitor răsună: Casă de Cultură! Chiar se aude copleşitor aces ...

Se duce departe...hăt-hăt, după deal.../ să ducă la moară o traistă umplută cu boabe de grâu/...[să nu ni se pară că suntem săraci, că n-avem nici măcar/ o turtă pe plită, să credem şi noi c-am bătut la Înalt/ şi vrea să deschidă şi vrea să ne spună că suntem şi noi/ ai Lui întru veacuri, că suntem aleşii bătuţi de noroc/ pe-aceste meleaguri!]...   Şi stăm şi-aşteptăm şi gândim şi visăm/ cu ochii pe zare, o turtă venind înspre noi, rostogol,/ rotund ...

Cum de/scriam în ziarul de ieri, pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, într-o casă veche şi încă arătoasă, locuieşte tovarăşul Costică Cicoare, văduv şi cu toţi ai săi copii plecaţi în Patrii mai bune, conduse de Capi, nu de Dovleci săriţi de pe fix!...Pe strada Eminescu, la numărul 13 bis, într-o casă la fel de străveche şi  încă arătoasă, zidită exact în acelaşi timp cu poezia lui Barbu Nemţeanu despre Galaţi, locuieşte tovarăşa Marghioala Mânătarc� ...

plec! hai şi tu cu mine! eu nu mai stau aice nici o secundă! gata! mă duc, orice s-ar zice! m-am săturat de locul acesta plumburiu, de ceastă vălmăşeală! mă duc să nu mai ştiu! plecăm pe întuneric, în zori, încet, spre zare, să nu ne vadă lumea rea şi clevetitoare!... să vezi ce liniştire ne-aşteaptă, dacă vrei să mergem pân-acolo, printre salcâmi şi tei! ieri m-am uitat la tine şi-am dat în lăcrămare: abia mai stai, bătrâne, aici şi pe picioare!... mi-i milă ...

Am pus pe foc atâtea lemne de Vioară, fără să am vro Îndurare, vreun Regret... mereu-mereu l-aud pe nenea Stradivarius cum lăcrămează şi mă roagă, poate cred că am lăsat fără cântare tot Pământul, fără măcar un sacrosanct mi-re-la-sol... iar Viitorul va să umble printr-o Lume cu snobi... cu fiare... şi cu tot Trecutul gol! Aud şi-acum cum văpăierea de atuncea înfăşura-n cenuşă Tot, încet-încet: şi tril şi scâncet şi plânsoare-ntru nădejde, horă şi sârb ...

Pe strada Caragiale, la numărul 13 a/bis, într-o casă veche şi arătoasă... [zidită exact când Barbu Nemţeanu zicea „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma!/ el seamănă cu trudă mândre flori,/ tu nu le poţi simţi însă aroma;/ copiii tăi ţin ochii-n jos mereu,/ ei nu cunosc nici cerul urbei tale!/ spre altă cale-i cheamă cântul meu,/ dar gândul lor le-arată altă cale!// Veniţii din Canan şi din Corint,/ Bizanţ şi Anatal, cu crezuri mult ...

Sigur că da! Maria - ultima şansă de Salvare! Maria de la Grădina Botanică! La urma urmei, Edenul e-un fel de Grădină Botanică, nu? Şi cum să nu aleg Maria aceasta? Mă spânzur de gâtul ei... şi gata! Cred că o să fie mulţumit şi epitropul, şi palmierul, şi toată lumea care dezavuează cruzimea sinucigaşă datorată unui rămăşag pierdut!... Sigur că da! Mâine, după Utrenia la care am să fiu prezent şi eu, pentru ultima oară, urmează Marea Intrare în Intermundiu! � ...