Ieri, într-o convorbire telefonică paranormală şi amicală cu Madame Tussaud, convorbire referitoare de Brexit şi de soarta românilor după ratificarea acestui „delicat” tip de aiureală englezească, am ajuns dimpreună la o hotărâre care va să-mi schimbe/întortocheze multele/puţinele zile şi nopţi pe supra/faţa Planetei cucerite de Omenirea gunoaielor şi de Gunoaiele omenirii! Celebra Doamnă a zălogit (cu propria-i figurină de ceară, dar a şi jurat cu palma dreaptă pe ...

Am fost la mama...(şade lângă tata).../ mi-au spus să stau cuminte şi încet,/ mi-au spus că Veşnicia este gata/ să-nceapă steaua altui Nazareth! Am fost la tata...(şade lângă mama).../ aşteptători şi blânzi ca doi plecaţi/ să-nceapă alt "si vis amari, ama".../ printre ne/muritori emcepătraţi! Am fost să-nflăcărez o lumânare/ înaltă de la cer până-n pământ,/ poate aud cum vede fiecare/ dacă mă ţin de suflet şi cuvânt! Tata-i cărare, mama e ogradă.../ mă ...

Am să te aştept! Cum să nu te aştept? Am să mă aflu acolo! Sub felinarul acela afumat am să mă aflu şi am să te aştept! Cred că n-ai să mă păcăleşti şi de data asta! Ştiu, eşti o păcălitoare frumoasă, râvnită, pândită, fascinantă! Eşti cântată şi descântată! Eşti sperare şi disperare!  Nu cred că există vrun muritor care să nu te visat măcar o dată! Care să nu te fi rugat să-i pui o vorbă bună la Cel de Sus! Că tu eşti apropiata Lui, a celui care n ...

Fulgerul - moft al luminii, sclipire din ochiul divin - duce şi aduce aminte că leagă nimicul de tot... semn al mirării din care poetul se înfruptă puţin, pune pe dor o scânteie şi o flacără pune pe rod! Tunetul - strigăt al celui mai singur pe jos şi pe sus - rupe din osul tăcerii şi scoate poeţi din păcat... spunere până aude şi surdul ce mutul a spus atunci, mai târziu, când o mamă îşi uită cuvintele-n sat! Ploaia - o sfântă ispravă de fulger şi tunet - mereu vre ...

La noapte, după ce răsare toată Luna, te aştept în Livada cu Vişine!/ Vreau să-ţi spun şi să vezi cum Cerul nu mai are pe ce să se sprijine!/ Şi cum chiar e gata să se desprindă şi să cadă pe Pământ,/ unde tu ai mai fost fiindcă eşti, dar şi eu am mai fost fiindcă sunt!// Hai, nu mai sta pe gânduri, trebuie să vii cât mai repede într-această Livadă! Uite, chiar acuma se sfărâmă Luna şi chiar acuma începe să cadă!/ Chiar acuma începe căderea Cerului pe mine! ...

!într-o din ce în ce mai puţină mare de alb se răstoarnă o din ce în ce mai multă mare de negru! !pământenii se uită cu mare plăcere şi aplaudă cu din ce în ce mai mare bucurie dementă! !şi nimeni nu poate opri această mare demonstraţie a ingineriei şi prostiei terestre, de mare efect emoţional! !nici pe dumnezeu nu-l mai interesează de ce creaturile sale au nimerit această mare biruinţă!   !într-o din ce în ce mai multă nepăsare se pregăteşte implozia iminentă ...

Nici un fel de hodină nu se compară cu Somnul după o Sfântă Osteneală de-o Clipă ori de-o Viaţă! O clipă mai lungă sau mai scurtă!? o viaţă mai lungă ori mai scurtă!? Nu contează! Dacă osteneala-i sfântă, se merită din plin „aşezarea” în braţele cestei Adormiri! Şi dacă se-ntâmplă în/sub Imperiul Galbenului fără Corespondent în Curcubeu, în Spectrul artei/măreţiei Vincent van Gogh, adică, până şi specialiştii/doctorii în odihnă/somn şi-ar pune Invid ...

Am să te văd, sigur că da...am să te văd chiar dac-o fi tocmai atunci, după prăpăd, am să te văd chiar dacă n-ai/ să vrei, chiar dacă n-ai să mai cunoşti cărarea, drumul, calea spre-ndărăt!   Am să te văd atunci ş-acolo, negreşit, uitându-mă, mirându-mă spre răsărit şi lăcrămând din când în când/ şi tot visând şi aşteptând să te înalţi din nou şi sfântă peste schit!   Să te înalţi, să te opreşti noaptea, n-amiez, pentru odihnă şi mirare ...

În urmă cu juma de secol şi unsprezece zile, adică pe cincisprezece Iunie 1967, mă despărţeam (cu lacrimi, bineînţeles) de una dintre cele mai frumoase femei din lume, adică de o profesoară pe care o ascultasem şi admirasem un an întreg în Şcoala Generală din satul Bursucani, judeţul Galaţi! Terminasem al optulea an de Instrucţie, absolvisem triumfător, cu diplomă şi felicitări meritate, iar nu „cumpărate”, cu lauri, serbare, bucurie, cântece patriotice... şi cu mar ...

!vino să bem o cafea împreună/ şi apoi să-ţi ghicesc în cafea: eşti o femeie cu inimă bună,/ mai bună ca inima mea! !vino să bem nişte sânge de vie/ şi apoi să cântăm printre vii: ave marie, doar ave marie.../ ce lună în ochii pustii! !vino şi spune-mi măcar bună seara/ şi apoi să te văd, să mai văd cum dorul se stinge, cum arde ţigara,/ cum totul e vis şi prăpăd! !vino şi spune, aşa, cât e ceasul.../ de-o vreme încoace n-am timp, stau şi măsor veşnicia cu ...