- De la o întreprindere cu ferme, depozite vaste şi magazine, Hortigal SA a ajuns o ruină * Mai mulţi oameni de afaceri au luptat ani buni ca să-şi însuşească patrimoniul societăţii * Înainte să se privatizeze şi să devină o afacere de succes, Hortigal SA a fost distrusă de zeci de procese judiciare şi executări silite
Hortigal SA era la finele anilor '90 una dintre cele mai mari întreprinderi din judeţ, cu ferme proprii, magazine de desfacere şi spaţii de depozitare întinse pe mai mult de 10 hectare. Numărul angajaţilor depăşea 200 de persoane, iar 90 la sută dintre acţiuni aparţineau la acea vreme statului. Teoretic, cu greu s-ar fi putut anticipa o prăbuşire a societăţii. Cu toate astea, Hortigal SA a ajuns să aibă datorii la Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) şi apoi la SC Galinvest SA şi SC Makinvest Com SA, firme aparţinând fraţilor Herescu. După ani de lupte în justiţie, Hortigal SA mai există acum doar pe hârtie, în procesele de faliment care încă se mai judecă.
Ce a fost Hortigal SA?
Înfiinţată cu un capital social de peste un milion de lei - pe o parte dintre terenurile fostei Întreprinderi Legume Fructe (I.L.F.) care a funcţionat în perioada pre-decembristă pe circa 150 de hectare - Hortigal SA a intrat în evidenţele Registrului Comerţului pe data de 4 decembrie 1992. Firma avea, în 1999, 245 de angajaţi şi spaţii de depozitare de circa 12,7 hectare. Cele mai mari depozite fuseseră amenajate pe Calea Prutului, nr. 9 şi pe strada "9 Mai" din cartierul Micro 13. Infrastructură exista nu doar în spaţiile de depozitare, ci au fost realizate inclusiv drumuri şi linii de tramvai pentru transportul de marfă de la depozitele de pe Calea Prutului până în Piaţa Centrală. La conducerea Hortigal SA au venit, pe rând, Gheorghe Papatraian, Victor Honciu (ulterior director al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură), Pompiliu Giurgea şi alţii.
Creditele - începutul sfârşitului
În anul 1993, Hortigal SA a contractat un credit, în baza contractului 3287/14.09.1993, de la Banca Agricolă, cu o valoare totală de 95.000 lei. Scopul declarat al creditului era demararea achiziţiilor pentru constituirea rezervelor de toamnă-iarnă, iar garantia împrumutului era reprezentată de produsele care urmau să fie vândute. Din păcate, societatea nu a reuşit să-şi achite creditul şi s-a ajuns la executare silită, însă procedura nu a putut fi dusă până la capăt pentru că s-ar fi blocat toate operaţiunile de vânzare-cumpărare. Paradoxal, din suma totală contractată pentru împrumut, firma a folosit doar circa 40.000 lei. Ulterior, Hortigal a mai contractat un credit de la Bancoop, la plata căruia s-a procedat, însă, după 1997.
Loviturile de graţie
Până în 1997, creditul neplătit a acumulat penalităţi, astfel că datoria Hortigal SA către Banca Agricolă a ajuns la 250.000 lei. Cum Hortigal nu a plătit şi nici banca nu avea produse pe care să le confişte, s-a ajuns în instanţă. Banca Agricolă nu a reuşit să-şi recupereze banii, aşa că, în cele din urmă, a cesionat datoria către Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB), pe 17 decembrie 1999, în baza contractului cu numărul 337600. Au urmat alte procese, dar nici AVAB nu a reuşit să scoată banii de la Hortigal SA, aşa că aşa că pe data de 7 noiembrie 2000, a cesionat creanţa către Galinvest SA.
Firma privată a reuşit să executate silit Hortigal SA - însuşindu-şi întregul patrimoniu în anul 2000 - dar Tribunalul Galaţi a anulat efectele acestei proceduri. Ulterior, Galinvest nu mai putea cere executarea silită a Hortigal SA. Potrivit art. 35 din legea 64/1995 „nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor, care în ultimii 5 ani precedenţi au mai făcut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori”. Putea cere, însă, executarea silită firma Makinvest com SRL, firmă aparţinând tot fraţilor Herescu. S-a judecat o nouă serie de procese şi în anii următori. În anul 2001, prin Decizia Civilă nr. 212/12.06.2001, Curtea de Apel Galaţi a decis, practic, lichidarea Hortigal SA.
Procesele au continuat, iar acţiuni judiciare în care Hortigal SA este parte sunt încă în curs.
Întreprinderea pierdea zeci de mii de lei anual
Anul 1999 a reprezentat începutul sfârşitului pentru SC Hortigal SA. Cifra de afaceri a firmei a crescut continuu până în 2001, dar nu au sporit şi veniturile. Dimpotrivă, acestea au scăzut continuu în 2000 şi 2001, în timp ce cheltuielile şi datoriile au fost în creştere. Încă din 1999, Hortigal înregistra pierderi, dar situaţia părea să fie sub control. Hortigal avea venituri de 1.224.890 lei, cheltuieli de 1.257.562 şi datorii de 1.091.326. Pierderea netă înregistrată de firmă era de 32.672 lei. Balanţa s-a dezechilibrat în anul următor, veniturile firmei au scăzut cu peste 400.000 lei, iar datoriile s-au adâncit. Pierderea netă a firmei a crescut cu peste 610.000 lei. Tendinţa s-a păstrat şi în anul următor, când Hortigal a mai pierdut peste 72.000 lei. Parte din pierderi s-au datorat plăţii creditului către Bancoop. Condiţiile erau oricum nefavorabile dezvoltării economice şi din cauza popririlor aplicate pe conturile Hortigal SA, din pricina datoriilor către Banca Agricolă, AVAB sau firmele private.
Am adăuga aici şi managementul defectuos, care a scos societatea dintr-o piaţă pe care la un moment dat avea poziţia dominantă. Încă nu a fost lămurit modul cum o parte dintre fostele aprozare au fost vândute către apropiaţi ai conducerii firmei de stat. La fel cum a rămas în ceaţă şi "performanţa" ca Hortigal să raporteze deprecieri de până la 90% din marfă în cursul depozitării. Oficial, marfa (vorbim aici de mii de tone de cartofi, ceapă, morcov etc) s-a stricat. Neoficial însă, vânzările la negru, în beneficiul şefilor de depozite, au fost punctul de plecare al altor afaceri - concurente - în domeniu. Însă despre acest subiect vor reveni în ediţiile viitoare.
Privatizarea ar fi adus bani buni în judeţ
În cazul în care Hortigal SA s-ar fi privatizat începând cu anul 2000, întreprinderea ar fi fost acum un complex agricol de ferme, cu linii de producţie şi distribuţie şi ar fi asigurat, probabil, cel puţin câteva sute de locuri de muncă.
Din nefericire, patrimoniul vast al Hortigal SA a atras atenţia mai multor afacerişti şi oameni politici locali, care au preferat să ducă, timp de ani buni, lupte pentru însuşirea bunurilor Hortigal SA. În condiţiile în care, în prezent, fermierii gălăţeni reuşesc cu greu să îşi înfiinţeze ferme de doar câteva hectare, Galaţiul a pierdut un complex agricol ce putea fi dezvoltat uşor şi ar fi putut aduce în judeţ sume importante de bani.
