* Despre pierderile financiare ale companiei, despre criză şi despre perspectivele afacerii, dar şi despre salariile din Combinat * Întrebat dacă se poate vorbi despre creşteri salariale, Bruno Ribo a apelat la umor: "Da, de vorbit, putem să vorbim" * "Foarte probabil, vom face profit în 2015"
- ArcelorMitttal, compania în întregul ei, a făcut profit în trimestrul al treilea al anului 2013. Divizia de Produse Plate este, în schimb, în continuare pe pierderi. Care e situaţia combinatului de la Galaţi?
- Suntem în al cincilea an consecutiv în care înregistrăm pierderi.
- Pierderile mai sunt la fel ca în perioada de plină criză?
- În toată această perioadă, am reuşit să ne îmbunătăţim foarte mult eficienţa.
- Deci criza nu s-a încheiat.
- Nu, încă nu am depăşit criza. Oricum, e puţin greşit să definim situaţia noastră prin cuvântul criză. Personal, prefer să vorbesc despre o schimbare de paradigmă. Înainte de 2008-2009, în zona noastră de operaţiuni, exista un exces de cerere faţă de ofertă. Nu puteam produce cât cereau clienţii. Şi dacă furnizorii noştri creşteau preţurile la materia primă, noi puteam să transferăm aceste costuri la clienţii noştri. Din 2009, însă, în Europa cererea a scăzut şi am ajuns la o supracapacitate de producţie de 20-25 la sută (pentru tablă groasă supracapacitatea e chiar mai mare). Şi peste toate astea, Turcia a devenit exportator de oţel din importator de oţel. Astăzi şi într-un viitor vizibil pentru noi, piaţa este şi va fi condusă de cerere. Asta înseamnă că nu putem transfera clienţilor toate creşterile de preţ la materii prime, la energie şi la gaz, pentru că piaţa este liberă. Ştiţi că noi exportăm două treimi din producţie, suntem prea mari pentru România, unde avem o cotă de piaţă de peste 50 de la sută. Şi când exportăm, ne lovim de colegii noştri din Rusia, iar ei au la dispoziţie resurse, inclusiv în vecinătatea lor geografică, pe care le cumpără mult mai ieftin decât noi. Cunoaştem din rapoartele publice că ei cumpără resurse energetice la jumătate din preţul pe care îl plătim noi. Deci chiar dacă suntem cu 15 la sută mai buni decât eram în 2008, nu facem bani, ci producem în continuare pierderi. Singura soluţie este să continuăm să ne transformăm, să fim şi mai eficienţi, probabil ştiţi că programul de transformare ARC 2012 a devenit ARC 2015+. Acesta este scopul ARC 2015+. Acel "+" nu este o cruce, ci înseamnă "mai departe" şi "profit". Revenind la cuvântul criză, acesta este motivul pentru care eu consider că nu e potrivit. Nu cred că situaţia din trecut se va mai întoarce vreodată. Noi trebuie să ne reinventăm, să ne adaptăm noilor condiţii. Dar sunt convins că putem avea succes. Ne luptăm pentru asta: noi, managementul ArcelorMittal Galaţi, cu sprijinul companiei-mamă şi toţi angajaţii. Dar avem nevoie de un cadru corect, în special în zona de energie. Nu putem să rezistăm la o creştere explozivă a taxării energiei sau la dublarea preţului gazului produs în România.
- Insistaţi asupra formulării cadru "corect", nu un cadru "preferenţial", aşa cum ar putea caracteriza unii cererile dumneavoastă în ce priveşte preţul energiei.
- Tot ceea ce cerem şi propunem noi este să se corecteze nişte distorsiuni, generate de o serie de politici pe care noi le considerăm greşite. De fapt, noi nu suntem împotriva producătorilor de energie regenerabilă, precum cea eoliană sau fotovoltaică. De fapt, o sprijinim. Dar trebuie să găsim acele mecanisme potrivite care să contracareze distorsiunile create pentru consumatorii mari, aşa cum suntem noi. Iar când spun consumatori mari mă refer şi la industria cimentului, a aluminiului, a sticlei. Nu este vorba doar despre ArcelorMittal aici. Vorbim în numele tuturor acestor industrii.
- Mereu v-aţi asumat rolul de lider în această luptă împotriva suprataxării energiei.
- De fapt, preşedintele asociaţiei noastre este domnul Marian Năstase, directorul de la ALRO. Noi suntem foarte activi în această luptă, pentru că pentru noi este o chestiune de viaţă şi de moarte. E foarte simplu. Pot repeta nişte cifre pe care le-am spus de nenumărate ori. Din costurile noastre adăugate, chestiunea energetică reprezintă 39 la sută. Anul trecut, am plătit 142 de milioane de euro factura la energie, cu 25 de milioane mai mult faţă de factura pe 2010. Şi dacă nu se face nimic, peste doi ani, pentru aceeaşi producţie factura va creşte cu 54 de milioane de euro. Pot să transfer aceste costuri la clienţi? Oricum, noi nu stăm degeaba, aşteptând să murim. Prin multiplele acţiuni şi investiţii făcute am reuşit să fim cu 15 la sută mai eficienţi faţă de 2007-2008.
- Spuneaţi că 39 la sută din costurile dumneavoastră adăugate o reprezintă energia. Cam care ar fi procentul corect din punctul dumneavoastră?
- Noi ne dorim măcar să nu mai crească. Sau să ajungă undeva la 35 la sută. Lucrăm la scăderea consumului, avem un program care se numeşte Energize, care a început în 2012. Am colectat de la colegii noştri mai bine de o sută de idei pe care să le implementăm fără a fi necesare investiţii mari (bine, cu totul asta înseamnă o investiţie de aproximativ 5 milioane de euro) şi, în mod normal, ar trebui să obţinem o scădere a consumului cu 15 la sută. Dacă aplicăm acest procent, înseamnă că am ajunge la un cost cu energia de circa 35 la sută din totalul costurilor adăugate. Dar, în acelaşi timp, dacă preţurile vor creşte cu 54 de milioane de euro, toată economia mea va dispărea.
- Divizia de Produse Plate e pe minus, dar şi-a redus pierderea. La fel şi ArcelorMittal Galaţi. Procentual, reducerea de la Galaţi este mai mică sau mai mare faţă de cea de pe întreaga divizie?
- Rezultatele Diviziei de Produse Plate sunt influenţate de rezultatele ArcelorMittal Galaţi, dar într-o mică măsură. Noi reprezentăm în jur de 5-6 la sută din cifra de afaceri a Divizei. Am contribuit şi noi un pic la îmbunătăţirea situaţiei Diviziei, dar îmbunătăţirile principale vin din partea de nord a diviziei, care a trecut printr-o restructurare şi a reuşit să-şi reducă mult costurile.
- AMG influenţează într-o măsură mică rezultatele Diviziei, dar o face în sens pozitiv sau negativ?
- În sens pozitiv.
- Când estimaţi că veţi atinge pragul de profitabilitate?
- Cred că deja v-am răspuns la această întrebare.
- 2015?
- Considerăm că la finalul anului viitor nu vom fi foarte deparate de profitabilitate, dar tot anul viitor vom continua să facem unele îmbunătăţiri, pentru care avem nevoie de bani. Dar, încă o dată spun, răspunsul depinde şi de deciziile din piaţa de energie. Dacă ne vor lua din buzunar 54 de milioane de euro, toate progresele pe care le facem vor dispărea.
- Se anunţă noi taxe...
- Poate că o imagine veche a noastră a fost cea de vacă de muls. Dar acum această vacă de muls nu mai are lapte. Mai mult, acum sângerează. Problema e că orice taxă nouă nu ne ajută în ţinta noastră de a ne menţine producţia şi de a reveni în zona pozitivă. Dar repet, cea mai mare problemă a noastră este cea a preţului energiei, care şi ea este o problemă de taxe. Nu ne deranjează preţul pentru energie, ci suprataxarea.
- Dacă, peste noapte, Guvernul elimină suprataxarea şi vă oferă acel cadru "corect", a doua zi deveniţi profitabili?
- A doua zi, nu. Dar rămân la acel răspuns pe care vi l-am dat: în 2015, probabil că da. Pentru că, în acelaşi timp, lucrăm şi la îmbunătăţirea propriei noastre eficienţe.
- Sunteţi în negocieri cu sindicatele. Ce le puteţi oferi salariaţilor? Creşteri salariale?
- Negocierile au început, aşa că trebuie să înţelegeţi că aceste discuţii nu trebuie purtate în spaţiul public, ci în cadrul întâlnirilor. Singurul meu mesaj este că trebuie să înţelegem unde ne aflăm. Nu trebuie să uităm că suntem în al cincilea an consecutiv de pierderi. Înţelegem dificultăţile angajaţilor noştri, dar ceea ce s-a făcut pentru ei în ultimii doi ani este maximum din ceea ce se putea face. În ciuda pierderilor, trebuie să continuăm să investim, ca să ne menţinem şi să progresăm. Singurul obiectiv este supravieţuirea acestui combinat. Deci singurul meu comentariu pe tema salariilor este că toţi actorii trebuie să fie conştienţi de situaţie şi să înţeleagă unde suntem. Aş vrea, de asemenea, să subliniez faptul că salariul nostru mediu pentru muncitori este cu 6 la sută mai mare decât media pe ţară. În plus, avem unele pachete care nu sunt legate de salarii şi care reprezintă cam 30 la sută peste salarii. Apoi, mai e un aspect, asupra căruia aş vrea să insist. Este vorba despre programul "Idei de Succes", prin care o idee propusă şi implementată primeşte un bonus financiar. E un program care a mers bine. Anul trecut, peste 2.000 de oameni au fost recompensaţi o dată sau de două ori.
- Aţi spus că e singurul comentariu pe tema salariilor, dar insist şi eu puţin asupra acestui aspect. Vă menţineţi punctul de vedere potrivit căruia, câtă vreme nu aveţi profit, nu se poate vorbi despre creşteri salariale?
- Ba da, de vorbit putem să vorbim...
- Ştiu că încercaţi să găsiţi o alternativă pentru problema Electrocentrale. Credeţi că veţi reuşi să renunţaţi la contractul cu Electrocentrale în scurt timp?
- Da, avem nevoie de aproximativ un an pentru asta. Am discutat deja aceste aspecte la Ministerul Economiei (acţionarul Electrocentrale, n.r.) şi am discutat şi cu managerii Electrocentrale şi ROMGAZ. Avem o înţelegere să continue să ne livreze produsele de care avem nevoie timp de un an ca să putem implementa soluţiile noastre tehnice. În ce priveşte soluţia tehnică, am lansat deja proiectul în urmă cu o lună, două, iar acum ne aflăm în faza de contractare a elementelor pentru acest proiect. Credem că aceste facilităţi vor fi gata în trimestrul al treilea al anului viitor.
- Electrocentrale produce şi căldura pentru oraş şi, în momentul în care ar pierde un client precum ArcelorMittal, problemele lor financiare ar fi şi mai mari...
- Consider că vorbim aici despre două afaceri separate.
- O companie japoneză importantă a venit recent la Galaţi pentru a căuta un spaţiu în care să investească. Dumneavoastră aţi spus de nenumărate ori că sunteţi dispuşi să ajutaţi autorităţile locale, inclusiv cu o serie de spaţii pentru eventuali investitori. Ce le puteţi oferi celor de la Yazaki ca să aleagă Galaţiul?
- Ce le putem oferi cu siguranţă e toată simpatia noastră. Glumesc, evident, pentru că insist că nu mai putem fi văzuţi ca o vacă de muls. Serios vorbind, suntem fericiţi să ajutăm oraşul şi autorităţile locale să aducă investitori în Galaţi. Cum putem ajuta? De exemplu, am fost solicitaţi şi am participat la întâlnirea cu investitorii japonezi, şi putem să-i ajutăm împărtăşindu-le din experienţa noastră, vorbind în termeni pozitivi. Oricum, dacă ei vor prefera să dezvolte o afacere brownfield, adică să cumpere doar teren, nu şi construcţii, chiar şi aşa suntem deschişi să discutăm diferite oportunităţi. Am fost întrebat de nenumărate ori pe tema asta şi întotdeauna am oferit acelaşi răspuns. Ce este bine pentru oraş este bine şi pentru noi. Pentru că dependenţa oraşului de noi scade, ceea ce e un lucru bun.
- Şi doriţi să reduceţi dependenţa oraşului faţă de combinat ca să puteţi pleca mai uşor de aici...
- Nu, nu... Cred că am demonstrat deja că nu vrem să facem asta. Să ne uităm în jurul nostru. O companie care timp de cinci ani produce pierderi şi care continuă să fie susţinută de compania-mamă nu arată ca o companie care doreşte să plece, nu? Înţeleg această preocupare a oamenilor vizavi de acest subiect, dar noi suntem aici ca să rămânem. Singura condiţie este să reuşim să corectăm cadrul cu preţul energiei. Noi, la rândul nostru, ne vom lupta cu piaţa.
