Un sprijin de stat e singura şansă ca fermele să poată funcţiona normal, spune cel mai mare crescător gălăţean de vaci Holstein, ing. Gavrilă Tuchiluş * Anul trecut, importurile de lapte au crescut cu peste sută la sută, în România
Au avut dreptate crescătorii de vaci de lapte să se teamă de eliminarea sistemului de cote, din primăvara anului trecut. Marii furnizori europeni de profil, care produc incomparabil mai mult şi mai ieftin decât românii, nu s-au gândit de două ori înainte să ne inunde pieţele cu produse ieftine şi chiar cu subproduse lactate, de foarte slabă calitate, dar pe care omul de rând a ajuns să le prefere deja, bucurându-se că-i mai rămâne şi lui un ban în buzunar, după ce face piaţa. Aşa că ne obişnuim să bem cu încredere laptele polonez, mâncăm brânză ungurească sau nemţească şi, doar dacă ţinem musai, căutăm pe raft şi produsele româneşti. Ba, uneori suntem nevoiţi să dăm mai mulţi bani pe lactatele autohtone, cu toate că ele s-au produs fie în judeţul nostru, fie la câteva sute de kilometri de galantarul din care le cumpărăm. Dar dacă europeanul subvenţionează mai bine, e şi normal ca produsul lui, cu tot cu transportul până în România, să fie mai ieftin la vânzare…
E o situaţie nefirească în primul rând pentru noi, oamenii de rând, din cauză că nici măcar nu ştim ce mâncăm. Iar când încercăm să află ceva, ne luăm cu mâinile de cap, tot ascultându-i pe specialiştii care nu cad niciodată de acord asupra efectelor mâncării asupra sănătăţii noastre. Rău este şi pentru producătorul de lapte sau brânzeturi, care a muncit o viaţă în fermă şi care a investit bani grei ca să producă lactate multe şi bune şi care se vede acum în impas financiar, pentru că mâncarea pe care o livrează el se devalorizează. Dacă ar mai lăsa din preţ, ar trebui să închidă ferma. Dacă ar vrea să producă mai multe lactate, ca să vândă la cât i se oferă pe piaţă şi totuşi să facă afaceri bune… n-ar avea cui livra. Iar în aceste condiţii, inclusiv fermieri gălăţeni din industria laptelui s-au întâlnit cu Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, pentru a-i cere acestuia sprijin: o subvenţie de 0,5 lei pe litrul de lapte, până trecere criza din piaţa locală. Totodată e nevoie de o serie de legi noi, care să-i permită şi românului sărac să bea lapte şi să mănânce brânză din ţara lui.
„Am cerut un sprijin, până trece această criză!"
Săptămâna trecută, Asociaţia Holstein RO, a crescătorilor români de vaci Holstein, solicita public Ministerului Agriculturii acordarea unei subvenţii de 0,5 lei pe litrul de lapte produs în ţară. Banii ar urma să-i ajute pe producătorii autohtoni să supravieţuiască, o vreme. L-am întreba cum stau acum lucrurile pe piaţa românească a laptelui pe inginerul Gavrilă Tuchiluş, managerul celei mai mari ferme de profil din Galaţi, SC Agrimat Matca SA. „Am fost la o întâlnire cu ministrul Agriculturii, săptămânile trecute, împreună cu alţi doi mari fermieri moldoveni. Şi i-am solicitat ministrului acest ajutor temporar de 0,5 lei pe litrul de lapte, pentru a putea traversa perioada de criză. Nu ştiu cum o numesc alţii, dar asta este: criză! Consider că sprijinul e o soluţie bună, care să ne permită să rezistăm”, a precizat ing. Gavrilă Tuchiluş. La acest moment, SC Agrimat Matca SA este societatea gălăţeană cu cel mai mare şeptel de vaci de lapte. Cele peste o mie de vaci sunt toate Holstein, toate „Mercedesuri” ale zootheniei, cum îi place să spună managerului societăţii. Aproape jumătate dintre ele sunt în producţie, la acest moment.
„Media noastră de producţie, la nivel de fermă, per cap de vită, este de peste 37 litri pe zi. Or, asta înseamnă că noi livrăm, zilnic, circa 15.000 de litri de lapte”, spune Gavrilă Tuchiluş. În 2014, Agrimat Matca livra 12.000 litri de lapte pe zi, la preţul de 1,7 lei pe litru. Anul trecut, în iarnă, cantitatea livrată crescuse pe la 12.500 de litri, dar preţul scăzuse la doar 1,4 lei pe litrul. Acum, la o producţie vândută de 15.000 litri de lapte pe zi, preţul litrului a scăzut până la 1,1 lei.
În repetate rânduri, Gavrilă Tuchiluş – unul dintre cei mai respectaţi manageri agricoli din zonă – a atras atenţia supra faptului că doar printr-o asociere puternică a fermierilor, atât în producţia de lapte, cât şi în cea vegetală, pot gălăţenii să reziste pe pieţele tot mai dure ale mărfurilor agricole. Din păcate, asocierea nu-i tocmai în fermierului gălăţean…
Importăm pe rupte şi producem tot mai puţin
Sunt şi gălăţeni sceptici, care susţin că fermierii se plâng des şi fără rost, deşi toate le merg din plin. Ce-i drept, tendinţa există pe alocuri, dar în niciun caz şi în situaţia despre care vorbim astăzi. E suficient să citim comunicatele Institutului Naţional de Statistică şi ne vom da seama cum stau lucrurile pe piaţa laptelui.
În luna octombrie a anului trecut, specialiştii Institutului Naţional de Statistică (INS) constataseră că, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, scăzuse cantitatea de lapte colectată de procesatori de la producătorii locali cu 6,7 la sută. Scăderea era de 5.340 tone de lapte, la nivel de ţară, deci una importantă. Problema majoră este că, în paralel cu scăderea interesului fabricilor de lactate (cele care fac preţurile!) pentru materia primă românească, au crescut spectaculos importurile. Astfel, constatau aceeaşi statisticieni, în octombrie 2015 importasem cu nu mai puţin de 108 la sută mai mult lapte faţă de aceeaşi lună din 2014. Carevasăzică, românul mănâncă în continuare lapte, dar mai mult de import. Or, în condiţiile în care preţul laptelui român scade, singura şansă pe care producătorul nostru o are să reziste pe piaţă este să vândă mai mult. Şi n-are unde, de vreme ce procesatorii cumpără mai puţin lapte românesc…
În cofă sunt sunt acum puţinii producători de lapte care au mai rămas în judeţ. Per total, ar fi vorba despre cele 21 de societăţi, întreprinderi individuale şi persoane fizice autorizate care cresc circa 2.000 de vaci în Galaţi şi vând laptele sau brâză sau doar procesează lapte cumpărat de la oameni. Se pare că viitorul producţiei de lapte, în Galaţi şi, în genere, în România, nu-i prea sigur.
