Văzând panarama din cimitirele gălăţene, unde pomenirea morţilor s-a transformat din nou în grătare, chiuituri şi cântece lăutăreşti cu orchestră, mi-am amintit de o vorbă de duh a lui Mark Twain, care spunea cam aşa: nu înţeleg de ce oamenii construiesc garduri în jurul cimitirelor, pentru că oricum, cei de afară nu doresc să intre aici, iar cei dinăuntru nu pot ieşi afară...
În acelaşi spirit aş putea să le transmit celor care fac petrecere prin cimitire, de Paştele Blajinilor, că efortul este inutil: oricum, majoritatea celor în viaţă nu apreciază absolut deloc circul, iar morţii, fie nu aud, fie, dacă aud, atunci sunt sigur supăraţi, că li se tulbură somnul de veci.
Trecând acum peste partea amuzantă a acestei realităţi de mahala cu care Galaţiul s-a distins încă o dată, prin faptul că cimitirele noastre răsună de muzică şi emană fum de mici şi berbecuţ la grătar, trebuie spuse câteva lucruri.
În Duminica Tomii, atunci când toţi creştinii au mers la mormintele strămoşilor, în apropierea cimitirelor nu era loc nici să arunci un ac.
Maşini – care mai modeste, care mai 4 X 4 – erau parcate aiurea, pe spaţiile verzi sau pe banda întâi de mers, fapt care nu i-a descurajat pe cei de la Administrarea Domeniului Public, care se aflau la datorie să încaseze bani pentru „locurile de parcare de pe domeniul public”.
Că în apropierea cimitirelor nu s-au mai amenajat locuri de parcare de ani buni este altă poveste…
Pe de altă parte, aglomeraţia din trafic – de altfel, anticipată pentru aceste zile - era, într-un fel, dirijată de doi poliţişti.
Aşa s-a întâmplat duminică şi în faţa Cimitirului Eternitatea şi în faţa Cimitirului Cătuşa.
Problema este că în timp ce oamenii legii dirijau circulaţia de pe stradă, iar poliţiştii comunitari pândeau chivuţele de la intrarea în cimitir să nu vândă laleaua mai scump decât narcisa, printre morminte deja grătarele fumegau, iar muzica mai degrabă de petrecere, decât de pomenire, începea să răsune.
A vorbit cineva de tulburarea ordinii şi liniştii publice? De faptul că este cel puţin împotriva legilor protecţiei mediului (ca să nu mai vorbim de bunul simţ) să faci mititei în cimitire?
A văzut cineva vreun om al legii care să ia măsuri împotriva persoanelor care transformă o tradiţie a morţilor într-o petrecere de mahala?
În urmă cu câţiva ani, un tânăr student la Arte Frumoase, în Bucureşti, venise la redacţie plângându-se că un gardian public (acum poliţist comunitar) îl amendase şi îl bruscase verbal, în momentul în care a încercat să intre, seara, în Cimitirul Eternitatea, pentru a fotografia în lumina asfinţitului câteva monumente funerare.
I s-a interzis accesul pe motiv că „nu mai este program”, iar cât studentul a făcut o fotografie de peste gard, gardianul mai că i-a distrus aparatul de fotografiat.
Cum vi se pare un astfel de exces de zel în comparaţie cu blegirea naţională de care, iată, se dă dovadă în aceste zile, în privinţa petrecerilor de prost gust din cimitire?
Este drept, trăim într-o lume a contrastelor, în care credincioşii se calcă în picioare, râzând, ca să ia agheasmă, sau aşteaptă, fumând plictisiţi, să ia lumină în Noaptea de Înviere…
La fel de adevărat este că astfel de exemple sunt (încă, slavă Domnului!) excepţii. Însă de noi toţi – autorităţi şi societate civilă – depinde ca excepţiile să nu se transforme în regulă…
Ieri, în Parlament, a ajuns proiectul de lege a educaţiei. Păcat că nimeni nu s-a gândit ca la şcoală să se introducă ore de predare a bunului simţ…
