De patru mandate urmăresc activitatea consilierilor locali. Curiozitatea primilor ani s-a transformat, la un moment dat, în revoltă, furie, după care în blazarea celui care realizează că lucrurile din jur se mişcă incredibil de greu, aproape imperceptibil.
Indiferent de numele consilierilor locali, tipologiile rămân aceleaşi: există alesul-naiv, care, indiferent că are doar 27 de ani sau este decan de vârstă, chiar crede că poate „răsturna lumea”, indiferent dacă are sau nu un punct de sprijin; există alesul cu experienţă, care ştie că schimbările nu se fac peste noapte şi că în niciun caz ele nu sunt gratuite – a nu se înţelege că vorbim aici de profituri nelegale pentru diverse hotărâri promovate, căci preţul corect nu este musai să fie plătibil în bani.
Mai există alesul-timid, care, deşi este plin de intenţii bune şi doldora de carte, preferă să tacă, sperând, tainic, la momentul în care Cineva îi va descoperi talentele…
Există alesul-care-face-ce-trebuie, adică cel care, în primii doi ani şi jumătate de mandat îşi vedere de treaba lui (a se citi, de afacerile sale), după care, trezit de perspectiva perioadei electorale care se apropie, descoperă, brusc, în orice lucru, câte o tentativă de hoţie din banii publici, moment în care conştiinţa sa, odihnită, protestează vehement.
Acest din urmă tip se întâlneşte des în forurile locale legislative. Îi place să se audă, să caute greşeli de virgulă şi punct în proiecte de hotărâri pe care, în anii trecuţi, le vota fără patimă. Acest tip de consilier susţine discursuri patriotarde la care auditoriul mai că ar vărsa o lacrimă, însă, spre norocul nostru, deşi şedinţele sunt publice, prea puţini cetăţeni vin să fie martori la activităţile aleşilor.
Remarc, nu fără surprindere, că tipologiile consilierilor locali/judeţeni nu s-au schimbat în ultimii ani. Oamenii da, tipologiile, nu. Din păcate, însă, de cele mai multe ori, sub masca preocupării faţă de binele general sau de protejarea banului public, se află persoane care nu urmăresc altceva decât încă un mandat.
Regretabil, dar tocmai de la astfel de persoane, cu o viziune limitată a propriilor lor vieţi, ar trebui ca noi, gălăţenii, să avem pretenţia să imagineze un viitor – de preferabil frumos – pe termen lung, pentru urbea în care trăim. Însă, din lipsa viziunii de care aceştia dau dovadă, rezultatul acţiunii lor este mai degrabă unul paralizant pentru oraş decât unul generator de schimbări.
Să luăm, de pildă, exemplul recentei şedinţe a Consiliului Local Galaţi, în care mai multe proiecte au fost retrase de pe ordinea de zi, pe motiv că preţurile estimate pentru vânzarea terenurilor respective erau subevaluate.
O observaţie bună, în principiu, dar care ar fi trebuit să aibă o continuitate. Căci, decât să te lamentezi că primăria va pierde câteva zeci de euro pe fiecare metru pătrat de teren vândut, mai degrabă s-ar fi făcut un calcul al câştigurilor care s-ar fi înregistrat în condiţiile în care acele terenuri chiar se vindeau.
Câte taxe şi impozite locale s-ar fi strâns în plus la bugetul local, câţi bani s-ar fi virat la Finanţele Publice, din salariile noilor angajaţi şi, da, mai ales câte noi locuri de muncă s-ar fi creat.
Nimeni nu a vorbit însă despre o astfel de abordare, nimeni nu a făcut astfel de socoteli, ci doar s-a limitat la a vota pro sau contra, după cum au cerut interesele de partid. Lipsa de perspectivă a celor care au obiectat cu privire la preţurile estimate probabil că va bloca investiţii mai importante, financiar vorbind, decât s-ar putea strânge la bugetul local, din vânzarea terenurilor reevaluate.
Pe de altă parte, de lipsa de perspectivă nu se fac vinovaţi doar cei care au obiectat pe marginea acestui subiect. Din păcate. şi ceilalţi aleşi au tăcut, dând dovadă, în cel mai bun caz,de indiferenţă.
Şi, privind în jur la liniştea şi concordia care dominau şedinţa după anularea unor posibile investiţii, mi-am amintit că, în urmă cu vreo două mandate, alţi aleşi locali au votat un set de facilităţi aplicabile agenţilor economici care ar fi vrut să investească în oraş.
Dovedind aceeaşi lipsă de perspectivă care există şi astăzi, consilierii de la acea vreme nu şi-au pus nici un moment problema că, pentru a acorda facilităţi investitorilor, întâi ar trebui să vezi dacă există ceva interesaţi în acest domeniu. Iar prin prisma conduitei recente a aleşilor locali, este posibil să ne părăsească şi puţinii întreprinzători care mai sunt prin oraş…
