Liderii actualei coaliții de guvernare au anunțat, luni seară, un program de susținere a populației și a mediului de afaceri de peste 17 miliarde de lei, intitulat pompos "Sprijin pentru România". O analiză succintă a acestuia ne arată că unele măsuri au fost adoptate târziu, altele sunt cel puțin discutabile, iar câteva ar putea avea efecte nocive pe termen mediu.
La concret, cei 200 de lei cu care angajatorul poate suplimenta "voluntar" salariul minim, fără viramente către stat, reprezintă, în opinia noastră, o îngrădire a unei idei bune în principiu. Mai întâi, este clar că cei care beneficiază în prezent de salariul minim plus un leu nu se încadrează. Pe cale de consecință, salariații ce au între 2.550 și 2.750 de lei brut și-ar dori, laolaltă cu plătitorii de venit, o "renegociere" până la pragul minim, care, ulterior, să fie din nou ridicat pentru a intra în categoria beneficiarilor măsurii de sprijin, iar astfel de artificii...
În al doilea rând, dacă renunțarea la măsura de amânare a ratelor bancare trebuie salutată, este ușor de neînțeles de ce statul încurajează îndatorarea populației într-o perioadă în care toate predicțiile privind creșterea economică sunt extrem de pesimiste.
Mergând către agricultură, creșterea salariului minim la 3.000 de lei, pe modelul din construcții, pare iarăși o idee bună, în contextul penuriei de lucrători în domeniu. Problema este că acest sector, în care profiturile merg, de cele mai multe ori, în buzunarele marilor retaileri, nu pare a fi în măsură să suporte, din scurt, o astfel de majorare, cu impozitele și contribuțiile aferente.
Cireașa de pe tort, dacă putem spune așa, este revenirea la o idee proastă din epoca DDD (Dragnea-Dăncilă-Daea). O sută de milioane de euro sunt destinați (re)înființării unei case comerț cu pretenții de lanț de magazine, ce și-a dovedit, deja, falimentul în economia de piață.
Ca să nu fim cârcotași până la capăt, să menționăm și o gură de oxigen, dată de ajustarea contractelor de investiții publice finanțate din fonduri naționale și europene, în funcție de creșterea prețurilor la materiale, manoperă, transport sau utilaje.
La toate acestea se adaugă întrebările privind sursa banilor pentru un pachet de măsuri de o asemenea anvergură. Ministrul de Finanțe a dat de înțeles că este vorba, în ceea ce privește zona bugetului național, de reducerea evaziunii. Conform Parchetului European, însă, România nu anchetează, în prezent, nicio fraudă cu TVA.
