Nu a trecut nici măcar o săptămână de la recentele declaraţii publice ale preşedintelui Traian Băsescu privind lupta anti-corupţie, că deja avem o adevărată inflaţie de informaţii de presă despre diverşi politicieni sau directori de instituţii publice chemaţi la DNA şi asupra cărora planează suspiciunea de a fi pretins şi luat mită. Întâi a fost cazul primarului din Cluj Napoca, despre care, în ultimele zile, de la imaginea de tânăr, ambiţios şi vizionar a ajuns să fie privit de societate ca un edil cu vederi „tovărăşeşti” care se bucura la mită în mii de euro, dar şi la haine sau câteva milioane de lei vechi de pe la comercianţii de pepeni…
Ieri, „capul de afiş” a fost ţinut de un alt primar, de această dată cel al Braşovului. Şi ca şi cum nu era de ajuns, în caz mai sunt cercetaţi pentru corupţie şi prefectul şi şeful Oficiului Protecţiei Consumatorului ba chiar şi un fost ofiţer SRI. Evident, în toate cazurile funcţionează prezumţia de nevinovăţie, însă despre ce vorbim? Vorbim despre ţara în care punctele de vedere se schimbă peste noapte, în care prea puţini, aflaţi în cabina de vot, îşi amintesc de promisiunile electorale neonorate, despre ţara în care mita este privită ca un mijloc de rezolvare a situaţiilor, folosit doar de cei mai şmecheri dintre noi, în ţara în care adulterul este privit ca semn de mare virilitate … şi nu mai trebuie să continui, că aţi înţeles ideea.
Problema este că, în timp ce se flutură eticheta prezumţiei de nevinovăţie, aşa, ca să părem şi noi că suntem europeni, gândim balcanic la cât de corupţi sunt primarii de au ajuns să dea cu subsemnatul la DNA pentru fapte de corupţie. Iar o astfel de imagine a edilului-corupt şi anchetat de procurori nu se va mai spăla cu toată apa din Dunăre, chit că finalul anchetei va demonstra că alesul nu a primit peşcheşul despre care se făcea referire la dosar. Că a cerut bani, dar n-a primit, că a făcut consultanţă contra cost şi nu a luat mită, că a legalizat contracte prin soţia-avocată şi nu a îmbrăcat în lege o fărădelege, astea-s detalii domnilor! La noi, în România, eticheta pusă pe fruntea omului cu greu o mai dezlipeşti. S-au văzut cazuri – inclusiv la Galaţi – de candidaţi care au pierdut simpatia electorală în ultimele trei zile de campanie pentru mai puţin de atâta…
Aşadar, dacă primarii care astăzi merg la DNA vor dori să candideze, cu greu îşi vor mai găsi simpatizanţi suficienţi pentru a obţine un nou mandat. Cum însă primarii sunt ai partidului de guvernământ, te face să te întrebi cu ce au greşit aceştia de au păţit aşa ceva? O întrebare care se bazează pe prezumţia că anchetele de acum au un oarecare filon politic, dar … cine suntem noi să mai credem că există ceva în România care mişcă fără puţin politică? În plus, nu va trece mult timp şi îi vom auzi, probabil, pe respectivii primari spunând că „totul este politic”.
Reîntorcându-se la întrebarea de bază, am putea gândi că primarii PDL nu mai sunt agreaţi de partid. Poate, pentru că partidul a aflat că făceau mişmaşuri şi vrea să îşi cureţe imaginea de astfel de cazuri. Sau, poate că partidul a fost prejudiciat de primari în chipuri financiare pe care nu ni le închipuim, pentru că ar trebui să gândim în sistemul financiar de reciprocitate „eu te aleg, cu ce mă aleg?”…
Una peste alta, este clar: cad capetele primarilor marilor oraşe, căci şi Cluj Napoca şi Braşovul nu sunt de ici de colea. Să urmeze şi Galaţiul? Eu, una, nu m-aş îngrijora. Pentru că nici Dumitru Nicolae nu mai candidează la un nou mandat şi pentru că nici Galaţiul nu mai face parte demult din clubul marilor oraşe de pe harta României. Că nici corupţia asta nu se face oriunde…
