Politica românească a fost golită de argumente. Nu spun asta ca şi când atunci când au fost chemaţi minerii să planteze panseluţe în Piaţa Universităţii sau când Regele Mihai a fost ţinut într-un Aro pe aeroport şi apoi făcut pachet, înapoi, de unde venise, ar fi existat argumente politice solide. Însă trăim acum o criză de orgolii personale, simţim pe pielea noastră o grevă a bunului simţ şi o epuizare totală a respectului faţă de români. Anii de abuzuri petrecuţi cu pdl şi băsescu la timonă se răzbună cu aceeaşi monedă. Aşa se vede din colţul meu. Asta se petrece în condiţiile în care eu nu mă simt vinovat nici pentru ce au făcut băsescu şi pdl-ul, nici pentru ce au făcut iliescu şi năstase, nici pentru ce ar urma să facă ponta şi antonescu.
Am să încerc să nu vorbesc despre partide şi principii politice pentru simplul motiv că României îi lipsesc partidele şi principiile politice. Noi avem gărzi care se schimbă, dottore, marinare, profesore...
Cursul ăsta năvalnic al evenimentelor ne duce către nicăieri. Media, şi aşa siluită în fel şi chip, se împarte din nou în "a puterii" şi "a opoziţiei", iar scârboşenia merge până într-acolo încât martiriul politic al lui Iuliu Maniu este asociat pe prima pagină cu şolticăriile lui adrian năstase. În capetele celor care simt deja în nări aerul puterii, instituţiile statului devin corăbii care trebuie scufundate ca să se sufoce şobolanii. Dumnezeu ştie dacă mai poate urma după asta şi o reînnoire a flotei!
Nu. La halul în care a ajuns să arate democraţia românească, scopul nu ar mai trebui să scuze mijloacele! O să spun altfel să înţeleagă până şi ei: nu este musai să te murdăreşti cu glod şi rahat din cap până-n picioare ca să-i iei beregata porcului. Dacă alegi să faci asta, atunci devii un alt porc şi se vor găsi alţii care să se uite cu jind la şoriciul pe care îl porţi cu mândrie, crezând că este suficient de gros ca să ţi se poată întâmpla ceva.
A trecut prea mult timp de la Revoluţie încoace şi nu mai putem aştepta la nesfârşit o maturizare a democraţiei româneşti. Nu ne mai putem permite lucrul acesta. Am putea rata acum o nouă şansă să trăim într-o ţară guvernată pe alte principii decât cele ale înşelătoriei, ale hoţiei şi nesimţirii. Şi asta doar din pricina unor ambiţii ieftine.
Este riscant pentru usl să îşi erodeze capitalul politic căpătat în mod sănătos, încă dinainte de a ajunge cu adevărat la putere, doar ca să-l răzbune pe năstase, la fel cum este riscant pentru pdl să piardă trenul care îi duce către opoziţia ce ar face bine unor ciolane obosite, uitate opt ani la cârma ţării.
De altfel este atât de simplu! Nu este vorba nici despre vendete politice, nici despre puşcărie politică şi nici despre cine reprezintă ţara în străinătate.
În fine, dacă nu am reuşit să avem o democraţie suficient de sănătoasă încât să ne putem permite să nu privim altfel decât interesat ce se petrece pe scena politică, atunci măcar să asistăm la schimbări normale de ştafetă.
(* Scrierea numelor unor personaje încondeiate mai sus fără majusculă nu este o greşeală gramaticală. Calităţile lor reclamă înainte de toate funcţia de substantive comune. Voi folosi această licenţă în aşteptarea unor noi atitudini.)
