Ce lăsăm moştenire generaţiilor viitoare?

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vă mai amintiţi sloganul „Nu ne vindem ţara”? A fost preferatul maselor de manevră în cursul guvernărilor de stânga din perioada 1990-1996, iar din el a derivat o lozincă ce părea iniţial doar o glumă, dar care s-a dovedit ulterior enervant de adevărată: „Nu ne vindem ţara, o dăm pe degeaba”.

Deşi au trecut două decenii de la acele vremuri contradictorii, ideile de atunci încă n-au apus. Constat cu tristeţe că în multe instituţii şi la multe persoane există în continuare aceeaşi atitudine opacă, de respingere a tuturor ideilor inovatoare. Iar dacă la omul de rând e cumva scuzabilă această atitudine – căci oamenii ştiu ceea ce li s-a spus (iar din punctul acesta de vedere e de reproşat în primul rând mass-media) – la cei aleşi şi/sau numiţi nu prea mai există scuze credibile. Dacă nu facem ceea ce trebuie (a se înţelege prin asta „ceea ce slujeşte interesului general”), înseamnă că la mijloc există fie incompetenţă, fie lene, fie corupţie.

Oraşul Galaţi se află într-un regres alarmant. Asta nu înseamnă, însă, că trebuie să cădem cu toţii în neagră depresie şi să ne înecăm necazul în sticla cu votcă. Nici fuga în cele patru zări nu este o soluţie, căci dragostea de neam ar trebuie să fie mai importantă decât goana după bani. Iar dacă „iubirea de moşie” nu este un argument suficient de credibil, poate că ar putea conta măcar imaginea părinţilor abandonaţi în bătrâneţe şi suferinţă sau soarta copiilor lăsaţi de izbelişte, în analfabetism şi promiscuitate. A-ţi abandona ţara - fie prin migraţiune, fie prin indiferenţă - este mai rău decât a o vinde. Căci cumpărătorul s-ar putea dovedi un gospodar salvator, în vreme ce fantoma nepăsării nu va aduce niciodată nimic.

În ultimele luni „Viaţa liberă” a încercat să construiască un plan de idei din care să izvorască soluţii salvatoare. Campania noastră „Cum renaştem Galaţiul” a adus în faţa gălăţenilor o sumedenie de modele de succes. Reporterii noştri au scotocit ţara pentru a identifica modalităţi prin care să putem să rezolvăm eficient problemele care ne amărăsc viaţa. Să fie foarte clar: scopul acestor demersuri nu este să umilim autorităţile locale şi nici să-i facem pe gălăţeni să se simtă nişte defavorizaţi ai vremurilor. Nici pomeneală! Finalitatea acestui demers (care costă publicaţia noastră o sumă importantă, suportată integral de noi) este ca administratorii Galaţiului să primească – gratis! - idei de dezvoltare a oraşului, de creştere a calităţii vieţii, de creare de locuri de muncă, de scădere a costurilor la utilităţi, s.a.m.d.

Este îmbucurător că modul în care Constanţa a rezolvat problema locuinţelor sociale (prezentat pe larg de „Viaţa liberă”) va deveni operaţional în curând şi la Galaţi. Poate că vom adopta şi metoda prin care s-a ieftinit căldura la Botoşani (existentă chiar în ediţia de faţă). Sau poate că vom învăţa ceva din experienţa în parcuri industriale a Clujului, astfel încât să scăpăm de bălăriile costisitoare din Zona Liberă. Ori am putea să accesăm şi noi fonduri pentru renovarea oraşului vechi, aşa cum a făcut Brăila. Modele de succes, categoric, există. Totul este ca noi, toţi gălăţenii, să înţelegem că dacă punem umărul cu toţii la rezidirea cetăţii, şansele de reuşită cresc spectaculos, iar copiii şi nepoţii noştri se vor mândri cu noi în loc să ne blesteme că le-am lăsat ca moştenire un dezastru.

Sloganul pasiv-obsesiv „Nu ne vindem ţara” trebuie aruncat la pubela istoriei. E vremea pentru acţiune. „Noi construim viitorul” ar suna tocmai bine!

Citit 1906 ori Ultima modificare Joi, 25 Iulie 2013 21:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.