Un parc pentru (ne)liniştea noastră

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Oriunde în lumea asta, oamenii vin în parcuri ca să ia o gură de aer curat, să stea liniştiţi pe o bancă, să admire o floare frumoasă, să se bucure de joaca nepoţilor. Oriunde pe lumea asta, oamenii merg în parcuri să se simtă bine, să se relaxeze şi să uite măcar puţin că îşi duc traiul în oraş şi nu în mijlocul unei oaze de verdeaţă. Acesta e rolul locurilor de agrement. Rectific, acesta e rolul lor într-un oraş unde autorităţile locale îi respectă pe cetăţeni. Cel puţin la momentul actual, înainte de deschiderea amânată a Grădinii Publice, gălăţenii nu primesc nici măcar o zecime din respectul acestor autorităţi.

Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, ci să vă gândiţi cum v-aţi simţit când aţi fost ultima oară într-un parc. Era să vă împiedicaţi în dalele sparte? V-a oripilat sau, poate, aţi simţit milă pentru câinele aciuat sub vreo bancă? Aţi fost ruşinat când a trebuit să-i distraţi, prin Galaţi, pe copiii oaspeţilor din alt oraş?

Patru sunt cele mai frecvente neajunsuri ale parcurilor gălăţene, pe care le-am vizitat, pe rând, în ultimele două săptămâni. În primul rând, spaţiul verde nu este tăiat la timp şi nici nu este udat corespunzător. Ca urmare, iarba este, de regula, uscată şi, alături de buruieni, contribuie din plin la aspectul neîngrijit al locului. În al doilea rând, diferitele stricăciuni (ale leagănelor sau balansoarelor pentru copii, ale băncilor, ale pavajului sau ale mai ştiu eu ce) nu sunt remediate decât după luni bune. Aşa încât e imposibil să nu fie remarcate şi să nu creeze nemulţumiri printre vizitatorii obişnuiţi. În al treilea rând, chit că suntem oraş la Dunăre, fântânile sau bazinaşele nu au pic de apă (aşa e în Parcul de lângă Selgros, în Parcul Libertăţii şi în Parcul CFR). În al patrulea rând, la tot pasul te confrunţi cu pericole, mai mari sau mai mici.

Treaba autorităţilor este să rezolve toate aceste chestiuni, pentru cetăţenii plătitori de taxe şi impozite. Corectaţi-mă dacă greşesc. Dar mai spuneţi-mi şi dacă vă convine postura în care staţi cu mâinile în sân într-un parc lăsat de izbelişte prin care îşi fac veacul şobolanii. Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică a aflat de la noi de rozătoare, şi nu de la unul dintre gălăţenii care le-au văzut. Şi dacă nu aş fi făcut o sesizare scrisă în acest sens, instituţia nici n-ar fi început o verificare, deoarece "nu se autosesizează din oficiu".

Când nici legile şi nici autorităţile nu ne ajută, ar trebui să înţelegem că e rolul nostru să ne purtăm de grijă. Nu puţine sunt lucrurile sau serviciile pe care gălăţenii le-ar reclama la Protecţia Consumatorului, dar m-am mirat să aflu că niciunul nu a depus vreo sesizare privind pericolul reprezentat de leagănele rupte sau de balansoarele aflate într-o rână. M-a şocat că nimeni nu a luat atitudine vizavi de firida electrică lăsată deschisă şi la îndemâna piticilor veniţi în Orăşelul Copiilor. Deşi viaţa celor mai scumpe odoare ale noastre era pusă în pericol.

Oriunde în lume, oamenii ar reclama că drepturile nu le sunt respectate. Noi ne-am învăţat să stăm cu mâinile în sân, fără atitudine civică, fără să încercăm să schimbăm în bine lucrurile din jurul nostru. Vremurile de tristă amintire ne-au amorţit conştiinţa şi ne fac să privim anormalul ca pe ceva normal. În concluzie, vrem parcuri tihnite, iar autorităţile se fac că plouă. Singura soluţie este să-i bombardăm cu cereri, petiţii şi proteste, până când nu se vor mai putea preface că nu văd ceea ce trebuie să facă.

Citit 1304 ori Ultima modificare Vineri, 02 August 2013 18:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.