Ocupând Bucureştiul în 1916, nemţii au aplicat „soluţia finală” pe câinii rămaşi fără stăpânii refugiaţi: un termen scurt pentru a-ţi lua câinele iubit şi pierdut acasă, apoi genocidul câinesc! Au murit atunci peste o sută de mii de câini. Cutremurul din ´77, demolările, la Bucureşti, demolările la Galaţi şi în alte oraşe, au adus şi în epoca noastră zeci de mii de alţi câini în stradă! Din "umanism", îi suportăm...
Să nu uităm că românii au fost şi primii din lumea asta care au slobozit robii ţigani, lăsându-i însă să se descurce singuri, condamnându-i la izolare! Până astăzi, am ajuns să tot cultivăm idei generoase, dar numai de suprafaţă! La fel şi în cazul câinilor. Suntem doar „europeni”, nu le vrem moartea, dar aflăm că oricum la Bucureşti au fost până acum „eutanasiaţi” (sună mai european decât „omorâţi”) cam cât au ucis şi nemţii în 1916. Nemţi, care nici astăzi, ca şi alţi europeni, nu lasă câini pe stradă. Miile de câinii rămaşi pe străzile ţării se chinuiesc flămânzi şi bolnavi, ne muşcă şi ne înfricoşează. Iubitori autentici de câini, occidentalii ştiu că, dacă vor să-şi demonstreze dragostea, trebuie să se implice. La noi, dincolo de scandalul legat de banii câştigaţi degeaba, sunt asociaţii care chiar din umanism or fi încercat să salveze câini din padocuri supraaglomerate, dar n-au făcut decât să-i lase iar liberi pe stradă! Haiducie! Sigur, umanistul secolului XXI n-are dreptul să omoare niciun crocodil periculos şi hidos, dar crocodilul nu se plimbă pe stradă! Nici maidanezii nu trebuie! Ei şi-au schimbat şi comportamentul! Înainte, ştiai că un câine nu muşcă copii, chiar am văzut câini răi care se lăsau necăjiţi de micuţi. Sau, vorba dictonului, dacă latră, nu muşcă. Acum vorbim despre „câini ucigaşi”, dar, o spun ca un iubitor de câini muşcat de câteva ori, fără motiv: spiritul de haită (ca şi la om!) ar trebui studiat - şi câinele docil înnebuneşte în grup şi în stresul străzii! Dar nu există însă "psihologi canini", care să ne sfătuiască, nici producătorii de sprayuri defensive nu ne dau vreo ofertă.
Administrativ, nici acum nu se va putea face mai nimic, deşi emoţia noastră este uriaşă! Acum câţiva ani, o fetiţă din Galaţi era sfâşiată aproape la fel ca bietul Ionuţ! Ecoul a fost însă neînsemnat. Pe atunci, vedeam, tot la tv, imagini şocante dintr-un genocid câinesc: uciderea cu ranga sau ruperea spinării câinilor, pe stradă, iar opinia publică a plâns. Acum însă, un medic, un medic legist, parcă a dat tonul altei cruciade. Mulţi ziarişti au şi comentat că, dacă până şi un medic legist, care vede atâtea, a fost impresionat că numai tălpile băieţelului mai erau nesfâşiate, aveam de-a face cu o mare cruzime. Cu declaraţii empatice şi la accidentul din Muntenegru, şi la descoperirea trupului unui copil îngheţat, şi în alte ocazii, medicul primar Abdo Salem, şeful Departamentului de Medicină Legală Clinică din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", nu a dat presei obişnuita, anosta listă de „plăgi”, „contuzii” şi alte chestii tehnice, reci, ci o privire de om! După nume şi chip, medicul are probabil provenienţă arabă, deci vine şi dintr-o tradiţie în care copilul, mai ales băiat, este, şi mai puternic ca pe la noi - "lumina ochilor"! De fapt, ecoul privirii lui l-a forţat pe primarul Oprescu să plângă, pe alţi primari să fie îngrijoraţi. Da, asta ar putea schimba (câte) ceva.
