Mi se pare de o prostie fără margini ideea Primăriei Galaţi de a acoperi din bani publici pagubele de la Apaterm. Admit că este corect ca autorităţile să investească în zona de utilităţi, însă banii nu trebuie să se ducă la astuparea unor „găuri negre” (produse de multe ori din vina unor cozi de topor puse în funcţii), ci pentru dezvoltarea serviciilor oferite: apă potabilă mai curată, canalizare mai eficientă, eliminarea pierderilor, apă caldă în parametri etc.
Din păcate, teoria nu se potriveşte cu practica. Ba chiar avem o situaţie alarmantă: numai în iarna trecută, Primăria a plătit către Apaterm, doar pentru a susţine lipsa de performanţă economică, peste patru milioane de euro. Aşadar, bugetul public a suportat circa 60 de euro pentru fiecare locuinţă racordată la sistemul centralizat. Iar aceşti bani provin – cum altfel? – din impozitele şi taxele plătite de toţi gălăţenii: buni sau rău-platnici, beneficiari sau nu de încălzire centralizată.
Privită din punctul de vedere al celor 70.000 de familii ale căror case sunt racordate la sistemul public, cheltuiala publică pare justificată, căci s-a evitat o situaţie dramatică, ce ar fi presupus ca toate locuinţele amintite să rămână în frig. A fost o injecţie de fonduri utilă, deci. Utilă, dar nu şi corectă, căci aceste costuri au fost suportate şi de restul gălăţenilor, adică şi de cei peste 40.000 de plătitorii de impozite ale căror locuinţe NU beneficiază de căldură centralizată. Lor li se adaugă proprietarii celor circa 50.000 de apartamente care sunt cu plata facturilor „la zi”, caz în care, evident, nu era nevoie să se intervină cu bani publici.
În discuţie rămân aşadar doar vreo 20.000 de familii, care fie au mari probleme financiare, fie nu vor să plătească. Ei sunt beneficiarii celor patru milioane de euro amintite, iar „sponsori” sunt tocmai cei cu facturile achitate „la zi”. Căci Primăria nu a găsit aceşti bani în parc, ci i-a strâns de la contribuabili. Tocmai aici e buba. Autorităţile nu au găsit soluţii pentru a ajuta responsabil familiile sărace (aşa cum este firesc, căci o comunitate normală îi ajută pe cei în dificultate) şi nici pentru a-i forţa să-şi plătească facturile pe cei care au cu ce, dar nu vor.
S-a vorbit ani în şir ca subvenţia la căldură să fie dată în funcţie de venituri. Frumos spus, dar prost făcut, căci de fiecare dată s-a vărsat basculanta cu bani în curtea Apaterm, ca subvenţie generală, pe gigacalorie. Cu alte cuvinte, au beneficiat de reducerea preţului, în mod egal, şi cei cu salariul minim pe economie, dar şi cei cu venituri de peste 1000 de euro pe lună. Aşa-i că-i imoral? Însă nu moralitatea este problema, ci eficienţa. Căci dacă subvenţia s-ar fi dus doar la persoanele sărace, datoria acestora ar fi fost, la un calcul sumar, cu peste 40 la sută mai mică decât este în prezent. Caz în care nici Apaterm şi nici CET nu ar fi intrat în insolvenţă. Deci nu am fi vorbit acum despre desfiinţarea sistemului de termoficare.
E haos. Însă e un haos aproape planificat, căci la el au contribuit, în ultimele două decenii, TOŢI cei plătiţi să administreze banii gălăţenilor. Justiţia ar trebui să-i cheme, pe toţi, să dea socoteală pentru banii irosiţi aiurea sub mandatele lor de primari sau de directori. Susţinere legală există: Legea insolvenţei, articolul 138, privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului.
