Gogoşi cu explozie întârziată

Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Pe vremea când Guvernul Ponta dădea drumul la „relaxare fiscală” pe toate fronturile - TVA, salarii, pensii, cote la asigurările sociale, majorarea salariului minim - dacă se găsea cineva să întrebe de unde se vor găsi bani la buget pentru toate astea, imediat săreau zece care încercau să-l reducă la tăcere. Era un fel de „eşti nebun, nu vrei reduceri de taxe şi impozite?”. Răspunsul, în fapt, nu e legat de dorinţă, ci de putinţă. Desigur, toată lumea vrea reduceri de taxe, problema e că, dacă scăderea nu se echilibrează în bugetul de stat şi creşterea investiţiilor, atunci ar putea apărea alte taxe şi impozite, ascunse sub preş, menite să acopere „pierderea”.

Prin urmare, nu dorinţa manifestată de Guvern de scădere a impozitele era problema, ci faptul că acesta nu a reuşit să explice suficient de convingător de unde va acoperi golurile bugetare, iar întrebarea este şi astăzi valabilă.

Desigur, în prezent, lucrurile arată încă roz, în sensul că, statistic vorbind, am avut o creştere economică, bugetarii au salarii mai mari, iar magazinele se întrec în promoţii. În tot acest timp, nimeni n-a stat să aplece urechea la „Casandrele” care atrăgeau atenţia că lucrurile nu sunt chiar în regulă. Iată, însă, că în mediul economic au început să apară şi primele semne de furtună, vizibile în „barometrul” unor indicatori macroeconomici. Unul dintre semne este cel al deficitului balanţei comerciale. După ce s-a tras linie după 2015, INS a ajuns la concluzia că, doar anul trecut, deficitul a crescut la 8,37 miliarde de euro, cu nu mai puţin de 2,31 miliarde de euro mai mult faţă de anul precedent! Ce înseamnă asta? Înseamnă că „euforia” noastră consumatoristă se bazează în principal pe mărfurile de import şi că producţia internă şi exporturile cam bat pasul pe loc.

O creştere a producţiei ar fi putut fi adusă de o creştere a investiţiilor, dar ce întreprinzător „se aruncă” cu banii, când ştie că, într-un an electoral, pluteşte în ape fiscale destul de tulburi. Presiunea creşterilor salariale din sistemul bugetar deja se transmite şi în mediul privat, pentru că, normal, şi angajatul unei firme va dori să aibă un salariu ceva mai mare, la fel ca salariaţii „de la stat”. Că reducerea de TVA de la 24 la 20 la sută s-a regăsit doar într-o mică măsură în preţuri este, până la urmă, efectul acestei situaţii.

Iar lucrurile nu se vor opri aici. Mediul privat a început să descopere, mai nou, taxele ascunse sub preş, precum viitoarele impozite pe construcţii nerezidenţiale, crescute din condei, nu procentual, ci prin creşterea valorilor de impozitare. La Galaţi, după cum arăta un studiu făcut de patronate, unii vor avea de plătit impozite şi de câteva zeci de ori mai mari, iar acum îşi pun problema dacă nu ar fi mai bine să renunţe la o parte din proprietăţi… Iar anul este abia la început.

Ar fi de mirare, de exemplu, dacă Guvernul ar putea să reziste presiunilor partidelor pentru noi pomeni electorale. Bugetul de stat a fost deja dus, pe hârtie, la limita maximă a unui deficit de 3 la sută, dar e puţin probabil că „gaura” bugetară se va opri aici. Iar totul se va reflecta în cele din urmă în inflaţie. Efectele ei le vom resimţi direct mai spre sfârşitul anului, când şi banii se vor fi dus pe produse mai scumpe, şi alegerile ne vor fi pricopsit cu o altă garnitură de aleşi.

Până atunci, însă, dacă tot s-au găsit unii care să încerce să stoarcă bani de la mediul privat din pământ, din piatră seacă, probabil că se vor găsi destui care să umfle cu paiul gogoşile unui viitor prosper. La urma urmei, pentru asta nu-i nevoie decât de aer. Din acesta, din fericire, mai avem destul, chit că n-ar fi de mirare dacă într-o zi vom descoperi o factură care să ne taie răsuflarea.        

Citit 1585 ori Ultima modificare Duminică, 21 Februarie 2016 16:35

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.