Ceremonii, lupte, submarine şi vapoare. De Ziua Marinei - ce-am fost, cum suntem (ne)văzuţi

Ceremonii, lupte, submarine şi vapoare. De Ziua Marinei - ce-am fost, cum suntem (ne)văzuţi
Echipajul care a adus "Elisabeta" în ţară (foto postat de Dan Sambra)
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

Cât timp a fost pace, Ziua Marinei a fost serbată cu sfinţenie, peste un secol, fără întrerupere. Cu o amânare, în 1938, din respect pentru moartea Regiei Maria a României, când totul s-a amânat până în octombrie.

Ziua Marinei a fost serbată pentru prima oară de hramul Sfântei Maria în anul 1902, la bordul crucişătorului "Elisabeta", navă construită în Marea Britanie, purtând numele reginei de atunci, în prezenţa miniştrilor. Dar şi în faţa Cazinoului, seara având loc bogate focuri de artificii. Constanţa a fost întotdeauna onorată de conducătorii ţării, la astfel de ocazii.

La Galaţi, după ce episcopul arunca o cruce de flori în apă, ca să lumineze sufletele marinarilor dispăruţi, oficialităţile aveau parte de un dineu la bord, iar lumea de rând, de jocuri marinăreşti lângă malul fluviului.

Câteva tunuri ale navei, demontate, aveau să asigure protecţia disperată a trupelor române în retragere din groaznicul măcel de la Turtucaia. Tunuri care, ca improvizaţie folosită apoi şi la Galaţi, au oprit cele 90 de tunuri de fabricaţie americană ale puhoiului de revoltaţi bolşevici care a atacat oraşul nostru în ianuarie 1918: 500 de români împotriva a 12.000 de rebeli.

Cotidianul gălăţean "Acţiunea", care apărea la 5.00 dimineaţa, "cu ştiri de pretutindeni" (director-proprietar George Michăilescu), semnala pe 16 august 1937: "Franţa, "în semn de amiciţie", a trimis la paradă contratorpilorul "Vauban". De altfel, am văzut că Parisul desfăşurase un lobby puternic, după Primul Război Mondial, pentru a surclasa Marea Britanie în administrarea apărării submerse a Dunării, folosind submarine americane.

În cel de-Al Doilea Război Mondial, în Şantierul Naval Galaţi s-au asamblat două submarine de război, "Delfinul" şi "Rechinul". La Galaţi, comandorul Constantin Niculescu Rizea, şeful Garnizoanei care apărase în 1918 oraşul împotriva revoltaţilor bolşevizaţi, ocupase în 1906 chiar funcţia de comandant superior al vaselor submarine.

"Acţiunea" mai anunţa progresul Apărării româneşti, cu înfiinţarea, după război, a Ministerului Marinei şi a celui al Aerului. "Produsele româneşti trebuie desfăcute pe pieţele străine prin intermediul marinei noastre naţionale", scria "Acţiunea", anunţând şi venirea, la serbările de la Constanţa, a iahtului "Nahlin" (viitorul vas-restaurant "Libertatea" din vremea comunistă, vândut mişeleşte după 1989), cumpărat atunci de Carol al II-lea, pomenindu-se şi de ducele de Windsor, ex-regele britanic care îi fusese proprietar.

Ziarul publica şi un mesaj adresat cititorilor, din partea amiralului Eustaţiu Sebastian, fost luptător şi în ´77, în bătăliile de la Griviţa şi Smârdan, comandant al Marinei Militare Române, "cel mai bătrân" marinar în viaţă. El pomenea despre investiţiile de miliarde care se făceau atunci în echiparea Marinei şi invoca eroismul marinarilor care au apărat adevărul şi dreptatea.

Portul Galaţi a avut parte şi de prezenţa unui celebru scriitor al Dunării şi al mărilor, cu nume scriitoricesc după cel al vestitului corsar Jean Bart (în realitate, autorul "Cărţii Dunării" şi al romanului "Europolis" se numeşte Eugeniu Botez). În 1896, tânărul a urmat şase luni Şcoala de aplicaţie a Marinei de la Ţiglina, a fost apoi membru în "Salonul literar" gălăţean şi a adaptat pentru scenă nuvela "Sărmanul Dionis", de Eminescu. Aici i se naşte primul băiat, iar în 1909 trecea la Inspectoratul Porturilor din Galaţi.

Pe 16 martie 1867, prin Înaltul Decret al lui Cuza, se înfiinţa Flotila de Dunăre, garnizoana Marinei stabilindu-se la Galaţi. Flotila a participat ulterior la toate războaiele noastre! Prin Legea pentru organizarea Marinei Militare din 28 mai 1898, denumirea de Flotilă de Război s-a schimbat în Marină Militară, cu două mari unităţi printre care şi Divizia de Dunăre, cu comandamentul la Galaţi.

Astăzi, cu debarcaderul pustiu şi casa de bilete fluviale ferecată, oraşul păstrează încă cenuşiul de după război. Un călător străin remarca recent distrugerile de după minarea centrului nostru, uniformitatea construcţiilor comuniste, faţă de portul de odinioară. "Fotografiile vechi ne sugerează că acum 100 de ani Galaţiul arăta mai atrăgător, cartierele din apropierea Dunării erau alcătuite pe atunci din şiruri de case particulare cu două-trei niveluri ale negustorilor, ateliere, prăvălii, cafenele, magazine cu storuri multicolore. Însă probabil că aceasta este însuşirea cea mai cunoscută a fotografiilor vechi: sunt şi drăguţe, şi naive, şi naturale, câtă vreme imperfecţiunile cauzate de trecerea timpului ascund privirii multe defecte şi neajunsuri". A văzut oraşul iarna. Scrie şi despre Combinat. Completând o istorie studiată frugal de noi, el pomeneşte altundeva şi despre prezenţa armatei a III-a bulgare a generalului Ştefan Toşev în Primul Război Mondial, nu numai bombardându-ne oraşul de peste Dunăre, dar şi luptând "lângă râul Siret". Am descoperit un jurnalist corect, cu simţ fin de observaţie şi simţ plastic, Andrei Şarîi, colaborator la Radio Svoboda, serviciul din Federaţia Rusă pentru Radio Europa liberă. Ediţia românească a cărţii sale "DUNĂREA Fluviul imperiilor" - Ed. Polirom, 2017, oferă multe pagini foarte interesante despre bătrânul nostru fluviu.

Foto 1, galerie. "Elisabeta" în ape englezeşti, la 1888 (foto postat de Dan Sambra). Foto 2. Azi nu găseşti un tricou de "marinel" - cândva, era modă şi la copii (din albumul "Uniformele Marinei Române", de Irina-Alexandru Simion şi Marian Moşneagu). Foto 3. Fotografie şic de odinioară (din albumul "Uniformele Marinei Române", de Irina-Alexandru Simion şi Marian Moşneagu). Foto 4. Marina, în Al Doilea Război Mondial (foto: Forţele Navale Române). Foto 5. Marele pavoaz - Ziua Marinei, 1913 (foto Pinterest)

Citit 2743 ori Ultima modificare Luni, 17 August 2020 01:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.