VÂNARE DE VÂNT

VÂNARE DE VÂNT
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Având în vedere avalanşa de promisiuni din ultimii ani, judeţul Galaţi ar fi trebuit să fie deja plin de mori de vânt care produc "electricitate verde" * Din păcate, TOATE proiectele s‑au dovedit a fi baloane de săpun sau "vânători" de fonduri europene

Energie electrică din vânt. Ieftin şi ingenios. Cine nu şi‑ar dori asta? În ultimii ani, zeci de firme româneşti sau străine au înaintat autorităţilor judeţene o grămadă de oferte de investiţii în parcuri eoliene. Ce s‑a făcut? Te miri ce şi mai nimic. Aflaţi amănunte în materialul de faţă.

Ce vremuri, ce promisiuni...

În urmă cu şase ani, un investitor german, prezentat presei de Dan Lilion Gogoncea (preşedintele Consiliului Judeţului la acea vreme), aducea în prim‑plan un proiect incredibil: un parc eolian la marginea Galaţiului (spre Smârdan), în care să se producă 30 la sută din necesarul de energie electrică al oraşului. Investitorii propuşi – s‑au recomandat nemţi – au ţinut o lungă prelegere despre avantajele proiectului. Pe ecranul sălii de conferinţe de la Grădina Botanică au fost proiectate detalii tehnice impresionante, ceea ce a întărit tuturor convingerea că avem de‑a face cu o treabă serioasă.

Uite‑aşa a trecut un an, răstimp în care promisiunile s‑au "aprins" şi mai abitir. Iată ce scriam despre mega‑proiectul gălăţean în urmă cu cinci ani:

"Consiliul Judeţului Galaţi a încheiat cu firma Estwind Consulting Bucureşti o convenţie în baza căreia să se demareze proiectul privind construirea în judeţ a unor parcuri eoliene. Preşedintele Dan Lilion Gogoncea a precizat că, în baza celor stipulate în convenţie, construirea parcurilor eoliene le va aduce gălăţenilor o serie de avantaje importante. Astfel, contravaloarea a unu la sută din valoarea energiei electrice obţinută va fi virată în contul CJ, de o serie de avantaje financiare urmând să beneficieze şi comunităţile locale pe teritoriul cărora vor fi amplasate turbinele eoliene. De asemenea, s‑a convenit ca, la execuţia şi întreţinerea lucrărilor de amenajare a parcurilor, să fie folosite forţă de muncă şi firme gălăţene. Conform planurilor, la începutul săptămânii viitoare urmează să fie amplasate pe dealurile de la Smârdan, Vârlezi şi Cuca primele sonde de măsurare a intensităţii vântului. Valoarea unei turbine eoliene este de aproximativ 1,5 milioane de euro, aceastea având o putere instalată de 1 MGW".

S‑a făcut?! Da' de unde?

Ce s‑a realizat din toatea astea? Păi... Cam nimic. În 2007, în luna ianuarie (deci la patru ani de la demararea "proiectului"), fostul primar de la Smârdan ne declara: "Am vorbit la Bucureşti cu cel care răspunde de staţia eoliană şi am aflat că s‑a încheiat contractul între România şi o firmă italiano‑spaniolă (N.R.: deci nu cu nemţii). Urmează ca de la 1 martie firma să cumpere teren de la cetăţeni şi să monteze instalaţiile parcului eolian. Din câte am înţeles, vor 200 hectare de teren. O instalaţie montată va fi de 60 de metri pe 60, în rest se poate planta porumb".

Aha! Poate s‑o fi făcut între timp... Surpriză! Nu s‑a făcut. Iată ce ne‑a declarat actualul primar de la Smârdan, Costică Stroea: "Firma a venit, a închiriat teren de la oameni şi a pus un pilon cu un aparat de măsurare a vitezei vântului. Apoi au luat toată instalaţia şi duşi au fost. Mai nou, am aflat că vor iar să pună un aparat de măsură. Dumnezeu să înţeleagă".

La Cuca, situaţia e cam la fel: încă nu s‑a montat nimic, după cinci ani de tatonări. "Contractul a fost încheiat luna trecută, pentru un teren al Primăriei, dar deocamdată doar atât", spune primarul Gheorghe Negrea.

Aşa cum probabil aţi realizat deja, nici la Vârlezi nu s‑a făcut vreun parc eolian ca‑n filmele americane. "Am auzit că au fost ceva discuţii, dar nu există niciun contract sau un proiect concret", spune noul primar Ştefan Patriche. Un alt sat unde se părea că se vor face investiţii masive este Negrea (Schela). Însă şi acolo proiectul a înţepenit tot la faza de intenţii.

Doar o vânătoare de subvenţii

Probabil că mulţi dintre dumneavoastră vă întrebaţi de ce este o diferenţă aşa de mare între intenţiile declarate şi fapte. Ei bine, doamnelor şi domnilor, există un motiv foarte serios pentru asta: banii!

În primul rând este vorba de fonduri/subvenţii europene. Comisia Europeană promite de vreo şase ani încoace (interesantă coincidenţă, nu?) că va aloca fonduri foarte mari pentru subvenţionarea sectorului producţiei de energie ecologică. În acest context, numeroase firme au început să‑şi dezvolte o divizie specializată şi au stabilit contacte pentru viitoarele afaceri. Asta a fost la Galaţi: tatonarea trenului şi nimic mai mult. Cum banii nu au mai venit, Comisia Europeană având alte priorităţi (în anii trecuţi a fost agricultura, acum este combaterea efectelor crizei financiare), nici eolienele n‑au mai apărut!

Al doilea aspect al problemei este faptul că nu s‑a mai materializat promisiunea făcută de Guvernul Tăriceanu I, cum că în Codul Fiscal vor fi introduse facilităţi fiscale pentru investitorii în "energia verde". Nu‑i facilitatea – nu‑i interesant!

În consecinţă, este foarte posibil ca peste patru‑cinci ani să facem un nou remember al poveştii eolienelor gălăţene şi să constatăm că ne aflăm, în continuare, la faza de basme...

Comentariu foto: Un peisaj deocamdată utopic la Galaţi

Citit 1718 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.