Sute de gălăţeni, care ar fi trebuit poate să fie mii, nu sute, dar şi oficialităţi s-au adunat, duminică, 22 decembrie, laolaltă cu familiile celor răpuşi la Revoluţie, la Monumentul Eroilor Martiri ai Revoluţiei din Decembrie de la Teatrul Dramatic şi la cel din Cimitirul „Eternitatea”, pentru a-i comemora pe cei care ne-au câştigat libertatea acum 24 de ani. Oficialităţile au depus coroane, dar momentele de intensitate emoţională, de aducere aminte cruntă a despărţirii, pentru familiile celor căzuţi au fost la slujba de pomenire a morţilor şi cuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos. Familiile celor dispăruţi nu şi-au putut reţine lacrimile şi poate că, în asemenea momente, nimeni n-ar trebui s-o poată face... „De 24 de ani, colindele zglobii, străbune, colindele care îi fac pe oameni mai buni, pentru o parte din părinţi, fraţi şi rudenii sună în clopot”, a spus Înalt Prea Sfinţitul Casian, care a adus aminte că un popor nu poate fi împărţit pe baricade, că nu trebuie să luptăm unii împotriva altora, că nimeni nu are dreptul să ia libertatea celuilalt, încheind: „Doamne, ajută România să fie liberă de ura fratelui împotriva fratelui!”. Cum spuneam, au fost sute de oameni prezenţi la ceremonii, cu toate că ar fi trebuit să fie mii, pentru că cei morţi nu au luptat numai pentru libertatea unora dintre noi, au luptat pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Ne aducem aminte o dată în an Potrivit preşedintelui Asociaţiei Urmaşilor Eroilor Revoluţiei, Ştefan Grigoraş, pentru ca martiriul din '89 să nu fi fost degeaba, pentru a ne executa dreptul câştigat atunci, noi toţi avem obligaţia să protestăm ori de câte ori suntem nemulţumiţi de clasa politică şi ori de câte ori ni se încalcă vreun drept. „Ceea ce s-a făcut în ’89 trebuie făcut în continuare, trebuie să ieşim în stradă ca să nu se mai ajungă unde s-a ajuns atunci. Cei care ne-au condus şi s-au căpătuit nu au uitat, noi, oamenii de rând, am uitat. O dată pe an ne aducem aminte, este o obligaţie cetăţenească de a depune coroane de flori, dar sentimental, din suflet, nu face nimeni nimic”, ne-a declarat Ştefan Grigoraş.
„A meritat, dar puteam fi mai departe acum”
Zguduit la propriu de aducerea aminte, Florin Dobre, fratele eroului Toma Dobre, a spus că martiriul „a meritat, dar puteam să fim mult mai departe”. „Cel mai mult sufăr când mă uit la părinţii noştri, ai mei şi ai fratelui, că au trebuit să îşi îngroape băiatul. Mă întreb cum i-o fi unui tată de 91 de ani să vină an de an la mormânt şi să se ţină tare”, a spus Florin. Fratele său era student în anul V la Electronică la Revoluţie, era campion la orientare turistică şi avea tot viitorul în faţă. Să nu uităm jertfa sa şi să nu uităm nici pentru ce a murit, alături de toţi ceilalţi gălăţeni ale căror nume le puteţi citi, din nou, în pagina 5 a ziarului nostru. Tuturor, recunoştinţa noastră eternă!
