Este drept, e mult de mers până acolo, mai ales dacă pleci de la Galaţi. Însă merită să vizitezi Alba Iulia! Şi asta nu doar pentru a face o infuzie de istorie adevărată, ci şi pentru a vedea, pe viu, cum se poate face turism occidental chiar aici, în România!
La Alba Iulia, locul din care încep peripeţiile turiştilor „de oraş” - căci nu vorbim acum despre minunăţiile naturale din zonă - este poarta a IV-a a Cetăţii Bastionare de tip Vauban „Alba Carolina”.
În afară de traseul celor şase porţi ale fortificaţiei, turiştii pot vizita, pe rând, Palatul Episcopal, Catedrala Romano-Catolică, Palatul Princiar, Zidul Monetăriei, Clădirea Ierihon, Comisariatul de Război, ca să nu mai punem la socoteală celebra Sală a Unirii, Muzeul Unirii şi, bineînţeles, Complexul Arhiepiscopiei Ortodoxe, acolo unde au avut loc încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, pe 15 octombrie 1922, dar şi adunarea din 1948, ce a marcat integrarea în Biserica Ortodoxă Română a clerului şi credincioşilor Bisericii Române Unite.
Traseul celor trei fortificaţii
Când am intrat în cetatea fortificată, un soldat austriac sută la sută, costumat şi înarmat ca în secolul al VIII-lea, ne-a explicat, amabil, că am ajuns la timp. La timp pentru ce?, căci schimbarea gărzii militare - cu tot tipicul de pe vremuri - se face în fiecare zi, la ora 12. La timp pentru schimbarea gărzii, dar şi pentru atacul asupra cetăţii, scenă organizată a se desfăşura doar o dată pe săptămână, sâmbăta, ni s-a răspuns, de către soldăţelul austriac.
Zecile de turişti din cetate au stat gură cască la schimbarea gărzii, un adevărat spectacol de epocă, cu cai, muzică şi saluturi militare. După ce garda s-a schimbat la poarta a IV-a, întreg alaiul de militari austrieci, pe lângă care se aflau turiştii, a parcurs cetatea, trecând prin faţa statuii lui Mihai Viteazul şi oprindu-se, pentru un alt spectacol, la poarta a III-a, o construcţie absolut impresionantă prin arhitectură (dar şi prin tehnica de restaurare), acolo unde se presupune că ar fi fost celula în care a fost întemniţat Horea, conducătorul răscoalei de la 1784-1785.
După întreg ceremonialul militar, alaiul de militari şi turişti s-a îndreptat către Zidul Monetăriei (despre care se spune că e bine să îl atingi, căci vei fi bogat!), dincolo de care se află cetatea bastionară „Alba Carolina”.
Contra unei sume modice de 15 lei poţi vizita atât castrul roman, cât şi cetatea medievală, dar poţi şi asista la spectaculoasa punere în scenă a unui atac al cetăţii, în care soldaţii primesc ordine, trec în dispozitiv şi chiar trag cu tunurile!
După spectacol, poţi admira priveliştea, dar şi vizita Bastionul Saşilor. Un ghid te plimbă prin sala vestigiilor romane, a armelor, a cavalerilor templieri şi prin camera capitulară. Abia în finalul turului afli că, de fapt, ceea ce ai crezut că este un muzeu va deveni, în maxim un an, un hotel…
O soluţie cu rezultate excelente
Curiozitatea te face să legi discuţii cu soldaţii austrieci, desigur, după terminarea spectacolului. Te întrebi dacă sunt actori sau măcar plătiţi de Ministerul Culturii sau al Turismului.
Afli - pentru cine nu ştie - că în general sunt foşti militari care chiar au lucrat aici, pe vremuri, în slujba MApN. Şi că în locul în care astăzi turiştii vizitează minunăţiile castelului acum 4-5 ani era o unitate militară!
Aşa mai afli că tot spectacolul pus la dispoziţie turiştilor este asigurat de o firmă privată, Grup Corint, care a concesionat castelul de la autorităţile locale din Alba Iulia şi care a ştiut să îmbine lucrările de restaurare cu planurile turistice.
Căci altfel cum se pot explica condiţiile „de hotel de cinci stele” ale grajdurilor corpului de cavalerie în care sunt adăpostiţi superbii cai de rasă (în pavilion cu geamuri termopan, feronerie stil baroc şi dispozitiv de… prindere a insectelor zburătoare!)?
Construcţia nu are doar rol de obiectiv turistic, ci este folosită şi ca centru de echitaţie, unde se predau ore de călărie! Firma privată care a lucrat la restaurarea tuturor acestor locuri minunate nu intenţionează să se oprească aici, ci să dezvolte „ideea”, prin accesarea de proiecte europene.
Poate părea suspectă concesionarea unui loc istoric de o asemenea importanţă unei firme private, mai ales în zilele acestea, în care orice acţiune de acest gen are în spate o poveste dubioasă.
Însă ce s-a realizat, până acum, la Alba Iulia, contrazice orice tristă experienţă de până acum. În plus, pe noi, gălăţenii, ne face să privim şi mai cu jale către delăsarea de la castrul roman de la Tirighina!
