Într-adevăr, Elviria rămase să aline peste noapte arşiţa stăpânului, mai mult înfierbântat decât stins de stăpână – el pretindea, faţă de prietenul La Fete, că „în iatacul donei Isabela nici nu poţi răsufla, nu intră boare, nu simţi mirosul mării, ţi se opreşte inima!” Dar oare ce bărbat ar recunoaşte oarece nepotriviri pentru care vinovăţia poate fi şi a sa?
Camerista Elviria îndrăzni să-i povestească abia dimineaţă stăpânului ceea ce domnia sa aflase deja de la linguşitorul Rossini: stăpâna moşenise „San Miguel”, corabia tatălui dumneaei, repauzatul senor Callodor de Fardosa. „Acela” - spusese camerista, încet.
În casa contelui de Maljunction nu se vorbea despre tatăl donei Isabela decât cu „acela”. Stăpânul nu putea uita afrontul de a nu primi toată zestrea promisă. Era vorba despre un cufăr cu chihlimbar, două de argint, un sipet cu statui de jad, dar mai ales despre cei şase cai arabi pe care bătrânul don Callodor, negustor bogat dar făr’ de rang, nu-i avusese niciodată cu adevărat. Nici nu se născuseră, dar don Alfonso Xavier de Maljunction îi visa noapte de noapte! Aşa era domnia sa, îi plăceau caii şi femeile. Cel puţin aşa spunea dumnealui…
În sfârşit, le intrase o avere în casă? Nu, nici acum! Stafia bătrânului negustor îi ofensa şi acum, dăruindu-le o epavă blestemată pentru andocarea căruia trebuia să mai şi plătească! Plus cele opt butoaie de Madeira stricate, pe care le pretindea căpitanul de pe „Urca de Lima”. Şi care, desigur, va umple acum lumea întreagă că el, don contele de Maljunction, se calicise să le plătească opt butoaie! Dar cum să plătească el pentru mojicul de Callodor, despre care în această casă nu se pomenea decât ca despre „acela”?!
„Să-i spui domnului Rossini că vom muta epava pe Docul Mort - acolo nu va trebui plătită andocarea! Şi, până acolo, „San Miguel” va fi remorcat tot de vajnicii corăbieri care l-au adus încoace. În schimb, matrozii vor putea desprinde tot lemnul punţii încă neputrezit, grinzile de stejar, catargele din pin de Valahia, pentru a-şi cârpăci la nevoie propria navă. Restul va fi vândut pentru foc, până la linia de plutire, în folosul generoasei case de Maljunction.
(va urma)
