* Suveniruri cu Dunărea, făcute la Harghita * Albume de prezentare de lux, numai la protocol * Un film documentar, de tip Discovery Channel, necunoscut gălăţenilor * Instituţiile locale ar trebui să se implice mai mult în promovare, spun atât librarii cât şi editorii *
Dunărea văzută din Turnul de Televiziune; Faleza inferioară; Biserica Precista: Oraşul cu tei. Care imagine ni s-ar potrivi mai bine? Şi ce daruri le-aţi cumpăra noilor cunoştinţe de peste graniţă ca să îi convingeţi că acest orăşel merită să fie vizitat?
O fotografie trimisă pe mail nu se compară nici pe departe cu un album cartonat, cu imagini pe hârtie lucioasă de lux, cu explicaţii pe limba destinatarului din Marea Britanie sau din Franţa. E drept, Galaţiul nu e singurul oraş care nu ştie cum să vândă castraveţi, însă oferta de materiale promoţionale, pe de o parte, şi cea de suveniruri, pe de altă parte, e de-a dreptul dezamăgitoare.
Amintiri cu vederi învechite
În librăriile din Galaţi nu găseşti foarte multe suveniruri. Banalele vederi – şase cărţi poştale diferite, la preţul de 0,6 lei fiecare – sunt neschimbate de 7-8 ani încoace. Panoramele nu sunt dintre cele mai spectaculoase şi nici cele mai reprezentative, iar Galaţiul, aşa cum reiese din vederi, nu pare să fie situat pe malul celui mai mare fluviu din Europa.
Galaţiul mai apare rătăcit pe o singură carte de joc (cu faţada Teatrului Dramatic „Fani Tardini”) din pachetul de cărţi cu imagini din România. De altfel, „Galaţi, oraşul de la Dunăre”, concept care ar putea fi brandul nostru, e, de cele mai multe ori, lăsat într-un întuneric total. Dacă nici locuitorii lui nu îşi cunosc şi nu îşi impun un brand, atunci cine să o facă?
Lucrări de grafică ale lui Florian Doru Crihană, ce redau clădirile vechi ale oraşului, pot fi cumpărate de la magazinul de artizanat de lângă Colegiul „Al.I. Cuza”. Tot în acest loc se găsesc căni mai mari şi mai mici ori plăcuţe cu magnet, inscripţionate cu numele şi cu imagini din oraş, sau farfurii cu Palatul Navigaţiei.
S-ar vinde la orice preţ
Cât despre albume şi pliante de prezentare, care să-ţi facă poftă să (re)vii în oraş, nici zare prin librării. Cu excepţia unei hărţi rutiere care conţine şi principalele obiective turistice, Galaţiul pe hârtie de lux nu există.
„Nu ştiu să fi avut în ultimii zece ani, în librărie, un ghid de prezentare a Galaţiului turistic. Cei aflaţi în trecere prin oraş vor să plece cu o amintire, dar pur şi simplu nu am ce să le ofer pe măsura aşteptărilor lor. Şi gălăţenii care călătoresc sunt în căutarea unui cadou reprezentativ cu Galaţiul pentru prietenii din străinătate. Nici albumele despre România nu ne acordă multă atenţie”, ne redă nemulţumirile clienţilor săi directoarea Librăriei „Costache Negri” de lângă Universitate.
„Dacă le-am avea, aceste albume s-ar vinde, indiferent cât de mult ar costa”, ne răspunde şi reprezentanta librăriei „Lumina”.
Un documentar de câte stele vreţi
La nivel de promovare inter-instituţională, oraşul e alintat de-a binelea. Comandate pentru protocol, albumele de lux au fost frunzărite de gălăţenii obişnuiţi doar prin intermediari, pentru că nu au acces direct la ele.
Albumul de protocol, realizat la cererea Consiliului Judeţean, este însoţit şi de un DVD ce conţine un film de 30 de minute despre Galaţi. Documentarul prezintă un oraş spectaculos, aşa cum numai pe Discovery Channel sau National Geographical mai puteţi vedea. În ciuda succesului comercial pe care credem că l-ar avea, filmul este total necunoscut simplilor cetăţeni. Dacă multor gălăţeni li s-a părut deosebit albumul „Galaţi, oraşul teilor”, al Primăriei, atunci documentarul CJ, cu unele exagerări care i s-ar putea imputa, l-ar devansa cu siguranţă.
Supremaţia în ce priveşte variantele de albume pe care le-a comandat până acum o deţine Primăria. Exceptând prezentarea prin prisma „teilor”, de-a lungul timpului au mai ieşit de sub tipar o istorie consistentă şi destul de grea (la propriu!), dar şi un set de două albume cu o prezentare grafică excepţională, un fel de prezentare alb-negru a Galaţiului de azi, respectiv, a Galaţiului vechi, de ieri.
„Iniţiativa de pe plan local”
„Ştim că există aceste albume, ne-am dori să le avem la vânzare, pe acestea sau altele de genul lor. Ar trebui să se implice autorităţile locale, cineva care să aibă putere de decizie”, este opinia directoarei de la librăria „C. Negri”.
Coordonatoarea librăriei „Lumina”, a ridicat deja problema la fileul consilierilor locali, dar a fost dezamăgită de reacţia acestora. La rândul său crede că mingea e în terenul instituţiilor locale. „Ar trebui să existe o cerere din partea unei autorităţi, către o editură, pentru realizarea unui album de prezentare a oraşului. Sau ar trebui să avem posibilitatea să le cumpărăm pe cele deja existente”, ne-a spus dumneaei.
O discuţie cu reprezentatul Ad Libri, editură cunoscută pentru albumele despre unele regiuni ale ţării, a avut aceeaşi concluzie: autorităţile locale sau chiar un întreprinzător ori o editură locală ar putea veni în întâmpinarea clienţilor din Galaţi.
„Cea mai bună promovare trebuie făcută pe plan local, Bucureştiul nu poate să acopere toată ţara. De obicei propunerile de realizare a albumelor vin de la librari, dar noi alegem şi în funcţie de adevăratul potenţial turistic al zonei. Adică şi în funcţie de numărul de cumpărători. Am lucrat mai puţin cu autorităţile locale, deoarece aici se pot schimba lucrurile rapid (la alegeri, n.r.). Oricum, în afara albumelor foto există multe alte modalităţi de promovare”, ne-a declarat telefonic Florin Andreescu, directorul editurii din Capitală, făcându-ne şi un compliment despre oraşul nostru „frumos”.
Harghitenii promovează Galaţiul
Magazinul de artizanat de lângă Colegiul „Cuza” chiar asta a făcut, nu cu mult timp în urmă: a luat iniţiativa şi a comandat unui furnizor de suveniruri obiecte individualizate. Aşa au ieşit cănile sau plăcile cu magnet.
„Când ne-am dat seama că se caută extrem de mult, am cerut furnizorului nostru vechi din Harghita să ne lucreze obiecte cu Galaţi. E ruşinos să ceri să facă asta oamenilor din alt judeţ, dar, dacă pe plan local nu e altă ofertă, ce să facem?”, ne-a explicat vânzătoarea soluţia găsită de patronii ei.
Iar autorităţile, întrebate dacă materialele de promovare deja existente ar putea fi produse pe scară largă, s-au eschivat de neputinţa de a le comercializa în calitate de instituţii publice. (Totuşi, câteva dintre albumele realizate de Primărie s-au aflat la vânzare, la Teatrul Muzical, în perioada Festivalului „Leonard”). Şi nu s-au arătat extrem de îngrijorate că imaginea Primăriei sau a Consiliului Judeţean ar putea fi asociată doar cu o căniţă inscripţionată „Galaţi”, şi nu cu oraşul din albumele de lux.
La urma urmelor, adevăratul Galaţi nu „trăieşte” într-un birou, unde reprezentanţii autorităţilor îşi salută cordial omologul din străinătate, ci e aici, pe Faleza Dunării, într-un muzeu, pe străzile din centru sau în parcurile din oraş. Adică exact unde ajung adevăraţii sau potenţialii turişti şi de unde, dacă n-au un suvenir original de cumpărat (nu oferit pe degeaba), nu le rămâne decât să plece înapoi cu imaginea unei străzi murdare, a unui motel care cine ştie cum i-a primit sau a serviciilor de proastă calitate. Dar asta e o altă discuţie…
