(urmare din ediţia de ieri)
4. Inclusiv la concertele desfăşurate în aer liber te vei putea da cu parapanta pe munţii de gunoaie. Motivul este banal, aproape că mi-e jenă să-l pomenesc: nu poţi monta un coş de gunoi la două persoane, ar fi revelionul ghenelor şi al veceurilor ecologice. Pe timpul manifestaţiei arunci ambalajele pe jos, iar la final un comando de inşi în salopetă recompune peisajul, fără a avea nevoie de minuni sau de şcoli superioare.
Ştiu, nu-i nicio revelaţie, însă an de an la televizor se vorbeşte despre mizeria rămasă în urma petrecerilor de An Nou, de ca şi cum cineva ar trebui să zboare instantaneu după dopurile de vin spumant ca să nu ni se ducă buhul în lume că iubim bălăriile. Să ne potolim, totuşi: la fel a fost la concertele Metallica de la Bucureşti, se întâmplă întocmai la Oktoberfest sau la manifestările de la Amsterdam, Praga sau Milano. Acolo, este adevărat, băieţii angajaţi să cureţe nu se mişcă în dorul lelii - în urma lor miroase doar a lavandă şi a trandafiri.
La noi este mai greu, au timp să se trezească din beţie şi cameramanii (doar e revelion şi pentru ei), trag câteva cadre ca să ne minunăm în faţa micului ecran şi abia apoi poate respira liniştit şi platoul pe care s-au destrăbălat unii şi ceilalţi.
Şi pentru că m-a stârnit isteria asta cu gunoaiele din cinematograf, le propun altceva românilor cu surplus de spirit civic: haideţi să-i strângem cu uşa pe nemernicii care aruncă hârtii pe trotuar când sunt numai ei şi pubela pe o rază de 50 de metri, p-ăia cărora le prisosesc pachetul gol de ţigări şi paharul de unică folosinţă şi le fac vânt de la geamul fumuriu al maşinii cu tun de bas, tuturor deştepţilor din mâna cărora cad chiştoace ca frunzele şi cumetriţelor în capot care răstoarnă în intersecţie oale de tocăniţă pentru Fetiţa şi Azorel. De pe urma lor nu vine nimeni la comandă, aceştia sunt necivilizaţii-emblemă, dar mă tem că nu mai suntem la fel de vocali în faţa mârlanului prins în fapt. Pe Facebook ne umflăm până la limita exploziei (şi, de multe ori, pentru te miri ce-uri), iar în realitate ne înghiţim supapa. Vai, a căzut nişte pop-corn pe jos!
