* Ieri am serbat Zero Martie, adică acea zi în care bărbaţii au fost condamnaţi să joace la păcănele, pariuri şi alte loterii pentru a-şi constitui bugetul de mărţişor. Sper să vă fi ieşit şi vouă...
* An de an, atunci când rupem fila aferentă lunii februarie, ne cutremurăm. Mereu ne spunem că e cazul să nu mai facem compromisuri, să nu ne mai pese de gura lumii, să promovăm ideea că ipocrizia face victime, că oamenii pot merge mai departe şi fără mărţişor, că femeile sunt frumoase şi în celelalte zile (sau luni) ale anului... Şi deja miroase iarăşi a activitate de vulcanizare. Peticim şi ne place, peticim şi, după ce tragem linie, avem nevoie de susţinerea unei case de ajutor reciproc. N-am descoperit gazul de brichetă şi nici vârful baionetei, aşadar se cunoaşte şi motivul pentru care n-am reuşit încă să demontăm acest mit. Mereu au existat spărgători de grevă, bărbaţii care în celelalte 363 (am scăzut atât prima, cât şi cea de-a opta zi a lunii martie) de zile n-au nicio mutare de făcut. Au tabla în faţă, dar regina prinde mucegai, e de neclintit. Eh, nici bine nu se taie iarna şi confraţii apelează la această cale insalubră (cei care şi-au procurat simţul umorului din piaţa ruşilor sunt rugaţi să se abţină) - aruncă baloţi de paie pe doamne, se înarmează cu mărţişoare şi trec drept nişte gentlemani, altă noţiune imposibil de tolerat. Prin urmare, n-am de ales: doamnelor, la mulţi ani!
* Ah, era să uit: m-am reîntâlnit ieri cu expresia „să aveţi o primăvară frumoasă!” - o servise o domniţă, iar la primit se afla tot o feminină. N-am înţeles la ce se referea, însă ele au comunicat perfect. Prima a zâmbit şi a mers mai departe, cealaltă a mulţumit şi a părut impresionată. Sau a mimat perfect.
* Leonardo di Caprio, unul dintre preferatul sărbătoritelor de astăzi, a pupat Oscarul după ce s-a bătut cu ursul. Îl merita mai devreme, fie vorba-ntre noi, mult mai devreme... Prin urmare, pot înţelege că cineva s-a ales cu o primăvară frumoasă. Abia aici se lipeşte urarea. Di Caprio chiar e bun de cinste.
