Poveste arhicunoscută. Poate fi reluată de fiecare dată pe cateta 1-8 martie (doar e Triunghiul Bermudelor, nu?), suportă îmbunătăţiri şi are potenţial de intrigă de best-seller.
1 Martie. Sau 8, e acelaşi lucru, deşi de fiecare dată noi, bărbaţii, ne scuzăm politicos la capătul acelei săptămâni. Stai aşa, dragă, azi e doar ziua mamei, nuuu! Îhî, te priveşte lung colega de birou şi te îndatorează - prin urmare, mai cumperi ceva, o zambilă, o viorea, un toporaş (habar n-am cum arată, nu le deosebesc, mă scoate din belea vânzătoarea, d-aia e pusă acolo). Şi nu e doar o reprezentantă a sexului îmbujorat, sediul firmei la care lucrezi numără cel puţin şase-şapte piepturi de aramă pe care se pot odihni mărţişoare şi alte podoabe.
Încerci să ieşi cât mai ieftin, cauţi zambila cu trei lei, căci aia de cinci e cu puţin mai mare. Tot un drac e, te încurajezi, iar dacă ieşi la cules de plante cu un camarad te poţi considera mare norocos. El nu va juca decât după aceeaşi regulă - cu cât mai ieftin, cu atât mai bine. Reveniţi printre pupitre, se lasă cu îmbrăţişări, pupici la fel de banali, căci istoria de aici îşi trage seva, râsete, bomboane, poate şampanie. Ai marcat, te poţi concentra liniştit pe femeile din familie. Alte flori, încă o lovitură dată buzunarului, dar măcar vorbim despre o investiţie mult mai serioasă.
Ce frumos este de 1 sau 8 Martie la serviciu, oftezi uşurat şi, când credeai că seismul a trecut, apare el. Nu-l remarcaseşi în acea zi pentru simplul motiv că nu venise încă la birou. El, enigmaticul, masculul alfa... Nu-i poţi zări chipul din cauza buchetelor de trandafiri şi lalele. E numai emoţie, trece printre jaloane şi împarte plante scumpe ca Mihai Viteazu călare în filmul cu acelaşi nume. Voievodul lăsa dâre de otomani, coleguţul nostru drag săgeta domniţe şi învenina cârdul de bărbaţi-zambilă. Cum să pui egal între viorea şi trandafir? Mai bine n-ai fi adus nimic, simularea unei dureri de măsea ar fi fost mult mai onestă, dar de unde să ştii că există romantici de livadă şi în mileniul al III-lea? Îţi rămâne bombonica în gât, spumantul începe să fiarbă în motorul stomacului... Ah, zâmbeşti. Tâmp, dar zâmbeşti. Oare când te baţi la serviciu se numeşte tot violenţă domestică?
