* Gh. Gheorghiu Dej: 28, 18, 16 regiuni” *
Se vorbeşte iar despre o regionalizare a României, mai eficientă decât cea a celor opt regiuni de dezvoltare existente. Se ia modelul regionalizării altor state europene, în care judeţele să-şi păstreze existenţa.
Cândva, regimul comunist a încercat “topirea” vechilor structuri „burghezo-moşiereşti”, judeţele, în regiuni. O lege din 1950 desfiinţa cele 58 de judeţe şi 424 de plăşi, înlocuindu-le cu 28 de regiuni administrative.
În ‘52, prin comasare, s-a ajuns la 18 regiuni. Regiunea Galaţi conţinea judeţele Brăila şi Tulcea, iar brăilenii s-au revoltat spontan pe atunci împotriva „hegemoniei” gălăţene.
În 1960 apare Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară. Regiunile se reduc atunci la 16. În 1968 se revine la judeţe: 39.
Carol al II-lea: zece “ţinuturi”
Altă regionalizare: Carol al II-lea, împarte ţara în zece ţinuturi, după schimbarea Constituţiei, în ‘38. Rezident regal (un fel de guvernator) de Galaţi : istoricul Constantin C. Giurescu (1901-1977), în timpul căruia au fost făcute primele drumuri judeţene moderne.
A condus ţinutul Dunărea de Jos între august 1938 şi septembrie 1940. Ţinutul Dunărea de Jos, cu capitala la Galaţi, cuprindea două judeţe din Muntenia (Brăila şi Râmnicu-Sărat), cinci din Moldova (Putna, Covurlui, Tecuci, Tutova şi Fălciu), două din Basarabia (Cahul şi Ismail) şi judeţul Tulcea din Dobrogea.
Avea 37.958 kmp (azi judeţul nostru are 4.466 kmp), fiind al doilea ca mărime după ţinutul Bucegi. Vechiul judeţ Covurlui nu conţinea Tecuciul şi nordul judeţului, care constituia judeţul Tecuci.
Regiunile - „descentralizarea adevărată”
Am discutat despre această temă cu doi parlamentari gălăţeni cu experienţă în domeniul administraţiei. Deputatul liberal Victor Paul Dobre (FOTO 2), fost secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, în cealaltă legislatură, ne-a declarat că în partid se discută despre regionalizare.
„Acest punct de vedere l-am prezentat şi la Cotroceni preşedintelui. PNL consideră necesară crearea regiunilor, o nouă împărţire administrativ-teritorială a ţării, legea din 1968 fiind deja depăşită”.
„În principiu, considerăm că în momentul de faţă nu putem pune problema desfiinţării judeţelor. Trebuie introdus însă un nivel suplimentar: regiunile”.
„Aceste regiuni însă nu trebuie însă să fie o nouă structură care să cheltuie banii publici şi să complice diverse acte administrative”.
„Regiunile trebuie să preia atribuţiile administraţiei centrale, care trebuie mult reduse. Acest lucru ar permite ca resursele şi deciziile să fie mai aproape de cetăţeni”.
„Pentru că o regiune ar avea o forţă mult mai mare decât un judeţ. Din punctul meu de vedere, cred că nu vor putea fi mai multe de 16 – 20 de regiuni, cu între două şi patru judeţe într-o regiune, iar a doua Cameră ar reprezenta aceste regiuni şi rolul ei ar fi să asigure cadrul legislativ”.
„Ar avea structuri alese: preşedinte, consiliu regional… Instituirea regiunilor va trebui să corespundă cu anul 2013: bugetul UE a fost construit pe şapte ani, iar următorul ciclu are în vedere foarte mult structura de regiune”.
„Cele mai multe ţări europene au realizat această formulă. Noi avem o construcţie administrativă similară cu Franţa sau cu Italia”.
„Şi în Franţa s-au creat regiuni administrativ-teritoriale şi s-au păstrat departamentele, şi în Italia, provinciile, echivalentele judeţelor noastre”.
„Actuala structură a regiunilor de dezvoltare din România nu e o structură decât, să zicem, geometrică, dar nu ţine cont de posibilităţi de dezvoltare, de o anumită conjunctură istorică, economică, socială”.
„Ne trebuie regiunile ca să accesăm mai uşor fondurile europene. V-aş da şi alte exemple: drumurile naţionale, lucrările de protecţie a mediului, infrastructura de mediu să treacă la regiuni. Bucureştiul să rămână ca autoritate de reglementare”.
„Multe autorităţi de control să fie la nivelul regiunii; ar fi mai aplicate şi mai în cunoştinţă de cauză. Resursele financiare să fie echilibrate între administraţia centrală şi administraţia regională: cea regională să preia de la centru cotele din impozite ş.a.m.d.”.
„Un exemplu: judeţul Vaslui niciodată n-o să poată face proiecte mari: nu numai că este sărac, dar nu are măcar o bucată de piatră, trebuie să aducă…”.
Marius Necula, PD-L (FOTO 3): „Discutăm despre comprimarea comunelor”
Senatorul PD-L Marius Gerard Necula spune că în comisia pentru Administraţie publică şi administrarea teritoriului sunt „discuţii exploratorii” despre regionalizare.
Scandalul autonomiei maghiare este doar „o retorică politică”. „Este clar că se schimbă strategia UE, iar noi trebuie să ne adaptăm la această nouă strategie”.
„Se discută de zone mai mari, de comunităţi mai mari. Iar România are o mare problemă, pentru că şi filozofia la nivelul UE a început să se schimbe”.
„Vor comasarea administraţiilor, pentru că o administraţie de tip francez – şi noi avem această sorginte de administraţie, să semănăm cu Franţa – merge până la nivel de sat”.
„Fiecare cătun are primar şi consiliu local. Costurile sunt imense! O ţară bogată cum este Franţa îşi poate permite uneori, dar celelalte nu-şi permit!”.
„Danemarca, de exemplu, a făcut o compresie fantastică a primăriilor. Ca perspectivă, eu cred acest lucru, nu ştiu dacă o vom face în acest ciclu electoral, dar cu siguranţă discuţiile vor începe”.
Noi deja discutăm la Comisie comprimarea. Deci suntem foarte reticenţi în înfiinţarea de noi comune sau oraşe. Acum studiem foarte atent ideea de a comprima comune: câte patru-cinci.
Căci ele nu pot duce cheltuielile. Cred că la nivel naţional 10–15 la sută dintre comune îşi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii, ceea ce spune totul despre administraţia locală!
Mai există un risc. De exemplu comuna Ţepu, una dintre cele mai mici din ţară: dacă acolo se găseşte un lider important al PNL, comuna arată ca Las Vegasul!
Două comune gălăţene aveau planificate bazine de înot tip polo, iar alte două patinoar artificial. Când sunt comune care nu au apă, – lucruri minimale!”.
Un funcţionar şi un ghişeu unic ar suplini depărtarea mai mare de centrul comunei, spune senatorul gălăţean.
