Situaţia din acest an, când în Galaţi ar fi trebuit să pornească sistemul de furnizare a agentului termic în sistem centralizat încă de pe 17 octombrie – lucru care nu s-a întâmplat din cauza nepăsării autorităţilor responsabile, care se ascund în spatele a tot felul de explicaţii – ne-a făcut să ne întrebăm care este sistemul de încălzire în alte ţări, fie ele state membre UE, fie nu.
Franţa – centrale de bloc sau de cartier
Ioana Bocai locuieşte în Franţa, la Versailles, într-un bloc al primăriei: „În blocul în care locuim, sistemul de încălzire este pus în funcţiune de o centrală de cartier, care funcţionează cu gaze naturale. Evident, nu putem da drumul la căldură când vrem noi, ci când se decide, dar nu au existat situaţii în care să murim de frig în apartamente. În schimb, primăria nu subvenţionează în niciun fel căldura. Încălzirea pe gaz nu este o constantă, sunt şi multe blocuri unde încălzirea este asigurată cu calorifere electrice. Totuşi, încălzirea pe gaz este mai rentabilă decât cea electrică”.
Italia – gazele ard la buzunar
Iulia Dobre locuieşte în Italia, Torino. Nici aici nu există un sistem centralizat de încălzire, fiecare casă având propria sa centrală. „Peste tot căldura este asigurată cu centrale care funcţionează cu gaze naturale. În schimb, la noi, gazele sunt atât de scumpe, încât ne apucă nervii de fiecare dată când se anunţă o iarnă friguroasă. Sigur, ne ajută clima, dar când este foarte frig iarna, facturile ajung şi la 400 de euro pe lună! Avem libertatea să dăm drumul la căldură când vrem, numai că trebuie să ne şi permitem financiar să facem asta!”.
Irlanda – căldura e pe bani, apa e gratuită!
„În Irlanda, la casele individuale încălzirea se poate face cu centrale termice individuale cu combustibil lichid (un fel de motorină), cu centrale termice cu gaz metan, cu lemne – adică se face focul în şemineu iar de aici pleacă un sistem de ţevi pline cu apă, care intră în calorifere, sau se mai poate face cu ajutorul caloriferelor electrice. În schimb, la blocurile noi sunt montate calorifere electrice în fiecare apartament, deci nu există sistem comun de încălzire. Aşadar, ideea este că dacă ai bani să cumperi motorină, gaz metan, electricitate sau lemne - te încălzeşti, dacă nu - asta e! În schimb, ar trebui, poate, reţinut un alt lucru: în Irlanda consumatorii casnici nu plătesc apa potabilă!”, ne-a povestit Gabi Cimpoca, precizând şi că statul acordă un tip de ajutoare de încălzire, însă pentru anumite categorii de persoane defavorizate: mame singure, bătrâni, invalizi”.
America, ţara tuturor posibilităţilor… de încălzire
Stelian Ileanu, un alt prieten al „Vieţii libere”, plecat din Galaţi în America, ne-a povestit care este sistemul de încălzire de peste Ocean: „Casele construite după 1980 au aproape toate sisteme individuale de climatizare, care fac şi cald, şi frig (aer condiţionat). Sistemul predominant este "circulaţie cu aer forţat", adică nu ai radiatoare în casă, aerul este livrat de un sistem de ventilatoare pe conducte speciale cu guri de intrare în încăperi şi cu prize de absorbţie (recirculă acelaşi aer). În felul acesta nu intră aer de afară decât pentru a compensa pierderile din clădire. Aşa scade şi energia consumată. Cu cât casa e mai veche, cu atât plăteşti mai mult, pentru că izolaţia este mai proastă. Discutăm despre costuri de cel mult zece la sută din venit pentru încălzire/răcire la casele vechi şi de trei la sută pe gaze/curent pentru case ca a noastră, construită în 2010. Sistemul consumă gaze (la încălzire) şi curent (la ventilatoare şi răcire). La complexele de locuinţe de închiriat poţi avea centrale individuale (în acest caz se plăteşte individual consumul prin contorizare) sau un sistem central A/C unde un grup mare face aerul pentru toate apartamentele, iar fiecare apartament are un dispozitiv de comandă pentru a regla temperatura. Aici costurile sunt incluse în chirie, nu se contorizează individual. La casele mai vechi, sau la proiecte mai speciale poţi avea sisteme de radiatoare cu agent termic (apă caldă sau, la "palate", chiar ulei sau alt fluid mai scump). În privinţa combustibilului, se folosesc lemne, gaz lichid, care se livrează în tancurile de lângă casă. Sunt şi case pe electricitate, dar cel mai popular este sistemul mixt (gaz la încălzire - electricitate la răcire)”.
Olandezii, nişte români cu ţevi mai bune
Ca şi la noi, sistemul de încălzire din Olanda este centralizat. Şi metoda de stabilire a consumului individual de căldură este similară, olandezii având un calorimetru pe fiecare calorifer din casă. Factura la încălzire este mult mai mare decât a noastră, dar, dacă o raportăm la salariul mediu de acolo, constatăm că olandezii plătesc pe căldură aproape la fel de mult ca noi. Şi, pentru că sunt recunoscuţi ca fiind strânşi la pungă, cei mai mulţi dintre locuitorii Ţării Lalelelor ţin repartitoarele închise sau, dacă iarna e prea grea, le deschid pentru câteva ore pe zi. Maria de Vroe, o româncă ce locuieşte în Haga, a fost nevoită, aşadar, să se supună, în Europa de Vest, îndemnului care a bântuit blocul estic în timpul comunismului - „Dacă ţi-e frig, mai pune o haină pe tine!”. „Mai toată lumea are încălzire în sistem centralizat, însă căldura este extrem de scumpă şi, de aceea, olandezii n-o prea folosesc. Dacă au în casă 19 grade, e mai mult decât suficient. Am fost la o prietenă olandeză în timpul unui ger straşnic şi erau 13 grade în casă, cu căldură. Pe toată durata vizitei am stat cu geaca pe mine”, ne-a spus Maria.
Ce îi diferenţiază pe olandezi de noi este fapul că, dacă îi ţin buzunarele să stea cu repartitoarele deschise, ei pot coace cozonaci pe masa din sufragerie, sistemul lor centralizat de încălzire trecând proba eficienţei (R.M.).
