Murdari, însoţiţi de regulă de haite de câini, scotocesc de la primele ore ale dimineţii în ghenele de gunoi. Fac zgomot, căci aruncă, din containere, pe ciment, bidoanele de plastic. Apoi le calcă cu piciorul pentru a ocupa cât mai puţin spaţiu în imenşii baloţi jegoşi cu care transportă PET-urile la centrele de colectare din oraş. Sunt enervanţi pentru că în goana lor după plastic, rup toate pungile menajere împrăştiind mizeria şi cu ea, bolile. Sunt înjuraţi în trafic, de şoferii care se încurcă în căruţele sau cărucioarele cu care transportă baloţii. Şi în ultimul rând sunt vânaţi de poliţiştii locali – cei de la „judeţ” nu par prea deranjaţi când trec căruţele pe lângă maşinile de Rutieră, de pildă – care îi amendează, de cele mai multe ori degeaba. Căci gunoierii nu plătesc sancţiunile, dar nici nu se lasă de meserie. Pe ei, pe gunoierii oraşului i-a găsit tot Galaţiul vinovaţi de mizeria şi nesimţirea generală. Autorităţile îi arată cu degetul pentru distrugerea igloo-urilor, noi, pentru mizeria din jurul containerelor. Condamnarea lor este comodă pentru noi, cei 250.000. Până la urmă, ei sunt doar 40, nu? Deci pot fi vinovaţi.
Un rău, până anul trecut, necesar
Cu gunoaiele lor, cu căruţele lor cu cai scheletici, cu haitele de câini de după ei, cu scandalurile dintre ei, atunci când „se suprapun” pe „teritorii”, mizerabilii Galaţiului au făcut mult timp bine oraşului. Autorităţile locale i-au tolerat până anul trecut pentru că, până la urmă, aşa cum sunt, au ajutat oraşul, căci au colectat ceea ce administraţia locală nu era în stare să facă.
Se ştie PET-urile ocupă mult spaţiu, iar groapa de gunoi de la Tirighina – cea abia închisă prin proiect european – s-ar fi umplut mult mai rapid dacă nu ar fi existat aceşti căutători în gunoaie. Acum însă, deodată, după ce s-a finalizat proiectul de 23 de milioane de euro, „scotocitorii” de gunoi nu mai sunt acceptaţi de nimeni, din contră sunt identificaţi ca principalii vinovaţi pentru distrugerea pubelelor de mii de euro şi pentru împrăştierea gunoaielor pe stradă.
După două luni de la instalarea celor 660 de igloo-uri pentru colectarea selectivă a gunoiului, şeful Ecosal Ion Ionescu a anunţat că în jur de 50 din ele au fost incendiate. O pagubă de circa 60.000 de euro. Ionescu spune că gunoierii sunt cei care au distrus pubelele, pentru barele din fier din interior, bune de vândut la centrele de colectare! Asta, după ce au scos din pubele PET-urile colectate selectiv.
Interviu în containe
„Haide, doamna, ce naiba!… Păi io-s nebună să dau foc? Da’ nu iau foc maşinile din preajmă, casele?”, se dezvinovăţeşte slab, privind într-o parte. Puţintică la trup, abia o ghiceşti sub fustele de culoare ternă. Merge iute, târând o pereche de cizme scâlciate. Pe spate îi flutură o folie de plastic care, peste câteva ore se va transforma într-un imens balot plin cu PET-uri, în cel mai bun caz. Pentru ea şi alţi circa 40 de oameni din Galaţi, PET-ul nu este bidonul pe care noi îl aruncăm la gunoi, după ce l-am golit de apă, suc sau ulei. Este aur adevărat, pentru că este cel mai bine plătit material reciclabil primit de centrele de colectare din oraş. După fier, evident.
„Nici nu mă bag la alea… n-a cum să iei din ele”, spune de sus, din container, privind cu jind la igloo-ul galben de vizavi. În timp ce răspunde monosilabic la întrebările mele, mâinile-i nu stau o clipă; rup pungi după pungi din plastic în căutarea PET-urilor. Pungile se desfac, lăsând la vedere mizeria Galaţiului: pamperşi dolofani, ambalaje, pâine mucegăită, roşii putrede, uite şi un peşte… pfui!, stricat de-abinelea, şi chiar o jucărie. Pentru un moment, mîinile ei se opresc din selectat şi duc jucăria mai aproape de ochi, pentru verificare: mai e bună de ceva? O priveşte şi luminiţa din ochii până acum stinşi trădează copilul mult prea iute maturizat…
Mână de lucru ieftină şi bună
Nu îşi spune numele, sune că are 20 de ani şi doi copii. Zâmbeşte la fel de neîncrezător ca atunci când îi spun că o dau la ziar când o întreb de soţ… „Daaa, munceşte şi el”, spune într-o doară, dar nici ea nu crede asta. Discuţia devine serioasă: „mă trezesc la patru-cinci şi merg la gunoaie. Dacă am noroc, strâng cam 30 de kg, fac vreo două sute de mii… Iau pâine la copii, mâncăm. De când cu astea [igloo-urile] nu mai găsim la fel de multă marfă. Hârtie nu se merită să aduni, plăteşte prost la centru”. Nu se opreşte din adunat; ştie că viteza este totul. Dacă are noroc, mai apucă să facă un container până să îi vină concurenţa: alţi gunoieri sau maşina Ecosalului, care descarcă ghena.
„Ce facem dacă nu mai am PET-uri de strâns? Ne ducem dreacului, asta facem!”, îmi spune, în final, necăjită de perspectivă. „Să le ziceţi că nu furăm, doamnă, nu dăm în cap, nu stricăm, doar câştigăm, şi noi o pâine”. Autorităţile cred că prin descurajarea centrelor de colectare să mai cumpere PET-uri, gunoierii vor dispărea din oraş. Totuşi, vorbim de circa 40 de oameni care aşa, primitiv cum se pricep ei, muncesc. De ce nu ar lua în considerare autorităţile şi acest aspect? De ce nu s-ar canaliza această forţă de muncă în alt domeniu – chiar şi la staţia de sortare? Este prea complicat pentru o administraţie locală cu atâtea pe cap? Probabil că da, cel puţin până acum căci se vede treaba că este mai comod să dormim cu toţii liniştiţi, ştiind că vinovaţi de nesimţirea întregului Galaţi se fac doar 40 de inşi.
