Poziţii-cheie în administraţie (un vicepreşedinte la Consiliul Judeţului şi un viceprimar al municipiului Galaţi) pe care PD-L Galaţi, ca filială a partidului aflat la guvernare alături de PSD, spera să le obţină, după negocieri, cu filiala social-democrată condusă de Dan Nica, funcţii de care ar fi fost deposedaţi liberalii, vor ajunge, după discuţii de taină… tot la PSD, care creşte astfel şi mai mult în judeţ!
„Ei vor avea toate funcţiile de conducere” – a declarat duminică preşedintele PD-L Galaţi, Mircea Toader, despre rezultatele Consiliului de Coordonare al Coaliţiei locale PSD-PD-L, la care a participat.
Preşedintele Nica nu a ajuns, motivat de activitatea la minister, dar democrat-liberalii tot n-au obţinut mare lucru! Doar că „toate deciziile care vor fi luate pe plan local vor fi de comun acord” între cele două partide. Deci, PD-L va sprijini politica locală „dacă ne convine”.
Cât despre funcţii de conducere – niciun director nou la PD-L! Dar măcar, îi păstrează pe cei vechi…
O majoritate mai slabă
PSD şi PC rămân majoritari, deci au şi răspunderea totală pe umeri, se mângâie PD-L-iştii, care spun că, totuşi, vor sprijini hotărârile din consilii şi, acolo unde vor apărea disensiuni, vor negocia în Consiliul local de Coordonare; un fel de Curte de Apel…
„Practic, liberalii nu mai sunt în ecuaţia de majoritate. Până acum, PSD îi avea pe liberali ca remorcă, iar noi eram fiii ploii” – explică Toader subtilităţile alianţelor cu coaliţia...
PD-L rămâne „partener de ocazie”
Fără să-i atragă de parte lor, cu posturi, pe PD-L-işti şi scoţându-i din cărţi pe liberali, majoritatea PSD-PC devine fragilă. „Deci, practic, la Galaţi nu există încheiată majoritatea - este un fel de nici prea-prea, nici foarte-foarte”, căci „cu 51 la sută cât au ei, totdeauna vor fi obligaţi să se mai uite şi în curtea vecinului”.
Mai mult, „suntem dezlegaţi să-i atacăm permanent”, deşi, la proiecte bune pentru judeţ, democrat-liberalii rămân „parteneri de ocazie”.
Strugurii sunt acri?…
Pe de altă parte, preşedintele Toader spune că era pericolul de a obţine, la negociere, funcţii pur decorative, din care să nu poată de fapt conduce nimic: „un viceprimar care număra copacii sau un vicepreşedinte de consiliu judeţean care stătea la birou din când în când”, ceea ce ar fi fost mai rău decât nimic.
