Drumul spre cartier este anevoios. Ba chiar, la un moment dat ai impresia că ieşi complet din Galaţi şi că te îndrepţi spre cel mai apropiat sat. După ce am semnalat situaţia în care se află Fileştiul, a venit rândul Barboşiului să intre sub analiză. Echipa "Vieţii libere" a mai fost acolo şi în 2014, şi în 2013, dar prea multe lucruri nu s-au schimbat. Străzile arată la fel de rău, câinii maidanezi sunt la fel de mulţi, iar locul de joacă din gară este tot o ruină.
Încă de la intrarea în cartier, vizitatorii fac cunoştinţă cu comitetul de primire: o haită de câini. Unii sunt jucăuşi, însă alţii par că abia aşteaptă cea mai mică tresărire nepotrivită pentru a composta pe cineva. Am mers până în sala de aşteptare din gară pentru a arunca o privire, dar peisajul dezolant începe încă de acolo. Cu geamuri sparte, aşezate pe rame din lemn scorojit, uscat şi putred, aşa îşi întâmpină gara călătorii. Înăuntru este rece şi gol. Oamenii preferă să stea pe afară, să se plimbe, ca să nu îngheţe. Ultima ninsoare a căzut destul de tare şi aici, iar deszăpezirea s-a făcut cam ca în restul oraşului. Trotuarul din faţa gării este plin de zăpadă îngheţată, iar dacă nu eşti atent poţi foarte uşor să aluneci.
Singurul lucru care îţi dă de înţeles că în cartier se mai face şi curăţenie este maşina ECOSAL care trece pe lângă noi. Ceva mai sus de ei, două utilaje de deszăpezire, însă amândouă erau oprite şi cu lama ridicată, semn că deja obosiseră. Pe gerul de afară, e de înţeles. Prin cartier, vechiul şi noul se îmbină perfect. Printre vilele înalte, în faţa cărora tronează câte un bolid Mercedes sau o maşină 4x4, numai bună pentru lupta cu noroaiele ce se anunţă în zonă, mai răsare câte o cocioabă pe hornul căreia iese fum alb. Oamenii se încălzesc cum pot, cu sobe pe lemne, căci de gaz nu poate fi vorba. Puţinii oameni care trec pe uliţe sunt mai atenţi la evitarea gropilor decât la evitarea maşinilor, şi aşa din ce în ce mai rare. „Majoritatea celor de aici s-au mutat la oraş. Mai sunt cei care au grădini şi noi, cei care locuim aici de mult. În rest, rar vezi câte o figură nouă prin satul nostru de la oraş”, ne spune un trecător.
Barboşiul este unul dintre cartierele mărginaşe ale Galaţiului, iar oamenii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi că aleşii îi bagă în seamă doar în preajma campaniilor electorale. „Ar trebui să ţipăm mai des şi mai tare despre problemele noastre, că altfel se pare că nu ne aude nimeni. Suntem buni pentru nişte voturi, atât!”, ne spune un domn pe care l-am întâlnit în staţia de autobuz din cartier.
"Un dezastru"
Gara este nodul central al unui cartier uitat de toată lumea. Puţini gălăţeni mai cunosc acest cartier, iar asta se vede şi în nepăsarea autorităţilor. Cel puţin, asta cred oamenii de acolo. În faţa gării este şi staţia de autobuz, este şi singurul parc, sunt şi cele două magazine, dar şi cele două baruri. Acolo l-am cunoscut pe Dumitraşcu Petrică. Bărbatul, în vârstă de 47 de ani, şi-a trăit toată viaţa în Barboşi. „Aici m-am născut., aici am crescut, nu pot să numesc alt loc casă. Aici e casa mea. Însă … e un dezastru.”, începe omul. De când se ştie, cartierul nu a arătat niciodată bine. Mereu au fost probleme cu apa, lipsa canalizării şi cu starea uliţelor. Exact, uliţe, pentru că a le da denumirea de străzi ar necesita o imaginaţie extrem de puternică. Lunca Siretului, uliţa principală, este cea mai îngrijită. Cel puţin de la ieşirea din oraş şi până la gara din Barboşi. Pe acolo trece autobuzul, pe acolo vin cam toate maşinile. Însă de la gară înspre inima cartierului, e prăpăd. Drumurile de pământ le creează probleme tuturor celor care se încumetă să meargă cu maşina pe acolo, dar şi celor care merg pe jos. „Cel mai tare îmi este milă de copiii care trebuie să prindă dimineaţa autobuzul ca să meargă la şcoală. Acum e îngheţat şi se merge uşor, dar când se va topi zăpada nici măcar cu cizme de cauciuc nu se vor descurca. Abia mergem noi, cei mari.”, mai spune dl Dumitraşcu.
Lipsa canalizării este una dintre problemele cele mai importante ale cartierului. Reporterii Vieţii Libere au semnalat această doleanţă a riveranilor încă din 2013, dar totul a rămas doar la stadiul de promisiune. „La ultima campanie electorală, au venit politicienii şi ne-au promis canalizare, asfalt, de toate. După ce i-am ales, au uitat de noi.”, se plânge un alt locuitor din Barboşi, care a dorit să rămână anonim.
Nici cu apa potabilă nu stau prea bine oamenii. Dacă unii şi-au permis, din punct de vedere financiar, să se racordeze la vechea reţea de apă a CFR-ului şi să aibă apă în casă, alţii nu au fost atât de norocoşi. „Unii oameni au săpat fântâni, puţuri, dar apa nu e bună de băut. Uneori, nici măcar ca să te speli nu e bună. O mai folosesc oamenii ca să ude grădinile. Dar atât!”, ne mai povesteşte Petrică Dumitraşcu.
Dimineaţa, locuitorii din Barboşi care se duc la muncă sau la cumpărături în oraş se adună ori în gară, ori la unul din cele două baruri din cartier, pentru a sorbi o cafea fierbinte. Petrică Dumitraşcu are în grijă unul din aceste baruri şi se plânge de faptul că lipsa gazelor îl afectează. „Mi-a îngheţat centrala de la gerul acesta. Să fi avut gaze, stăteam mai liniştit, era totul în regulă. Eu aş da bani, dar să vină să ne tragă gaze.”, spune omul.
Astfel, singura utilitate de care beneficiază chiar toţi gălăţenii de acolo este curentul electric.
Condiţii mai rele decât la ţară
La intrarea în cartier, peisajul te contrariază. Pe o parte a căii ferate răsar vile, case mari, pe care soarele le inundă cu lumina sa. Pe cealaltă parte, însă, o mulţime de clădiri vechi, case părăsite, foste clădiri de birouri lăsate în paragină şi aşa mai departe. Pe lângă acestea, mai sunt şi fostele poduri, care tronează în peisajul cartierului de parcă ar fi vestigii dintr-o epocă de mult apusă.
Îndrumaţi de discuţiile din trecut cu oamenii din cartier, am mers până la marginea Siretului. Îngheţat, acestă dă impresia că îl poţi trece fără probleme, însă gheaţa e înşelătoare. Stratul îngheţat este subţire şi te poate prinde oricând în strânsoarea sa. Pe malul râului sunt diverse colibe ale celor care mai au câte o grădină prin zonă. Din cauză că Siretul iese aproape anual din matcă, aceste mici aşezăminte sunt făcute din placaj, acoperite cu folii de plastic, cu pături vechi, cu ce mai au oamenii la îndemână. Astfel, pagubele nu sunt niciodată imense, iar micul adăpost poate fi ridicat fără mari probleme.
Singura măsură luată până acum de autorităţi pentru ca apa Siretului să nu mai provoace pagube în cartier este întărirea digului cu piatră, operaţiune efectuată de cei de la Ecosal, în luna mai a anului 2014. În rest, oamenii încă aşteaptă îndeplinirea promisiunilor.
Oricât de ciudat ar părea, un cartier care are atâta apă în apropiere nu beneficiază de apă potabilă decât foarte greu. Oamenii care s-au conectat la reţeaua de apă spun că au investit sume uriaşe de bani pentru a beneficia de lichidul vital. „Am tras, din banii mei, conducta până acasă. Şi, după tot chinul, acum nici presiune nu am la robinet. Vai de capul nostru aici, în Barboşi”, spune Petrică Dumitraşcu.
Oamenii din cartier spun că micul lor cartier nu poate fi denumit nici măcar sat, pentru că acolo sunt condiţii mult mai bune. „Nevasta mea e din Şendreni, iar acolo sunt toate condiţiile. Asfalt, gaze, apă potabilă, tot ce are omul nevoie ca să trăiască bine. Am fost chiar şi la Pisica, şi acolo e la fel. Numai la noi e dezastru, suntem ai nimănui”, se plânge un alt trecător.
În Barboşi, traiul e greu. Iarna rămâne zăpada pe uliţe, vara apar gropile şi bălţile. Oricum ar fi privită problema, oamenii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi că pe ei nu îi bagă nimeni în seamă. La plecarea din cartier, un domn grăbit sare peste liniile de tren ca să prindă autobuzul. Nu vrea să îl piardă, pentru că statul în frig, într-o staţie cu refugiul distrus, nu e pe lista zilnică a nimănui. „Acum câteva zile, un tir a parcat chiar la ultima staţie înainte de gară şi autobuzul nu a mai putut trece. Eu am venit pe jos, că nu mă grăbeam, dar dacă sunt oameni care pierd trenul, ei ce fac? Avem şi noi o stradă şi nici pe aia nu ne respectăm”, mai spune Petrică Dumitraşcu.
Un autobuz la jumătate de oră
Pentru cei care nu au maşină proprie, singura legătură cu oraşul este asigurată de autobuzul 31, care pleacă din cartier la fiecare 30 de minute. Cel puţin în zilele lucrătoare, pentru că în weekenduri pleacă o dată pe oră. Oamenii se bucură că îl au şi pe acesta, mai ales că înainte trebuiau să meargă pe jos.
Câinii - paznicii cartierului
Aproape că nu există uliţă în cartier pe care să nu patruleze, grijuliu, un câine. La prima tresărire suspectă din partea unui necunoscut, aceştia sunt gata să atace. Iar când se adună în haită, forţele lor cresc. Localnicii spun, însă, că nu sunt periculoşi. Sigur, pe ei îi cunosc de ani buni. Iar câinele nu muşcă mâna care îl hrăneşte.
Situl arheologic, în paragină
Unul din cele 111 monumente de patrimoniu naţional din Galaţi este situl Barboşi – Tirighina, cel care conţine o cetate dacică, pe fundamentul căreia s-a construit castrul roman. Situl de la Barboşi este clasat de autorităţile competente ca monument de categoria A şi are valoare naţională şi internaţională. Cu toate astea, puţini gălăţeni mai ştiu de existenţa acestuia, iar starea în care se află este deplorabilă.
Tot acolo se află şi primul mormânt creştin din România, conform datelor oficiale. Însă, cel puţin pentru moment, de sit nu pare să se mai îngrijească nimeni.
Primăria anunţă schimbări în 2015
Anul trecut, la ultima vizită a reporterilor "Vieţii libere" în Barboşi, reprezentanţii Primăriei spuneau că în cursul anului 2015 vor fi efectuate mai multe lucrări de modernizare şi reabilitare a zonei, în cadrul unui proiect ce va costa aproximativ 15 milioane de lei. Potrivit purtătoarei de cuvânt a Primăriei Galaţi, Emanuela Ioana Turcu, „pentru cartierul Barboşi sunt planificate în prima etapă lucrări de modernizare a infrastructurii de apă şi canalizare, ce vor fi efectuate de cei de la Apă Canal”. Conform datelor oficiale, societatea locală Apă Canal a obţinut în 2014 finanţare europeană pentru acest proiect, care va include şi cartierul Fileşti. „După finalizarea lucrărilor, Primăria va interveni pentru modernizarea infrastructurii rutiere, adică va trece la asfaltarea străzilor, a trotuarelor şi la înnoirea marcajelor rutiere. De asemenea, va fi modernizat şi sistemul de iluminare publică, precum şi spaţiile verzi. Toate astea, însă, doar după ce vor fi încheiate lucrările la sistemul de apă şi canalizare”, a mai declarat Emanuela Turcu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Municipiului Galaţi.
Conform datelor furnizate de cei de la Apă Canal, în zonă vor fi efectuate lucrări de extindere a sistemului de alimentare cu apă potabilă, extinderea sistemului de canalizare.
Cu toate astea, oamenii sunt nerăbdători. În cartier am stat de vorbă cu Gheorghe Cristel, un domn care ne-a spus că îşi doreşte foarte mult să fie pavate străzile. „Trec maşini mari pe aici, nu vreţi să ştiţi cum vibrează pereţii caselor de la stradă. Şi noi plătim taxe, ba chiar le plătim la zi. Nu vrem decât respectul cuvenit.”, spune omul. De altfel, se pare că tentative de îmbunătăţire a nivelului de trai au mai fost. „Mai vine cineva regulat să testeze apa din fântâni, trec cei de la Ecosal să ridice gunoiul, avem punct de colectare selectivă, cu trei tomberoane din alea mari, dar cam atât”, completează un alt domn.
Ce îşi doresc locuitorii?
Când am ajuns în cartier, oamenii care stăteau în staţie erau zgribuliţi şi abia aşteptau să urce la căldură, în autobuz, pentru a ajunge unde aveau nevoie. Cu toate acestea, am reuşit să stăm de vorbă cu mai mulţi dintre ei, chiar dacă unii au dorit să rămână anonimi. Au fost, însă, şi oameni care ne-au spus pe şleau părerea lor despre cartier, precum şi lucrurile pe care ar dori să le vadă schimbate.
Dumitraşcu Petrică (47 de ani, s-a născut în Barboşi): „Aici mi-am trăit toată viaţa şi vreau să trăiesc în continuare. Dar nu se mai poate aşa. Suntem în Uniunea Europeană de opt ani deja, iar noi trăim tot ca la ţară. Am vecini care nu au apă în casă, nu au apă de băut. Eu le mai dau, ei îmi plătesc. Dar nu se poate aşa. Ar trebui să avem condiţii civilizate. Dacă tot e un cartier aşa liniştit, unde nu sunt probleme, nu se bate nimeni cu nimeni, de ce să nu trăim şi noi ca la oraş? Că doar suntem cartier al Galaţiului. Dacă nu vor să ne bage în seamă, să ne transforme în comună, să ne alegem primar şi gata. Ne gospodărim altfel”.
Gheorghe Cristel: „Domnule, să se facă ceva cu drumurile astea. Sunt denivelate şi acum, când e gheaţă, zăpadă şi se poate circula. Dar când se va topi zăpada ce vom face? Iar înotăm prin noroi? De asemenea ar putea să se facă o investiţie să se facă o grădiniţă, sau o şcoală, să nu mai fie nevoiţi copiii să meargă atât de mult până în oraş. Soluţii sunt pentru toate problemele, trebuie doar să se vrea. Noi, cei de aici, vrem multe, pentru că nu avem mai nimic. Poate că uneori vrem prea multe, dar nici cei care ne conduc nu ne bagă deloc în seamă. Noi am făcut sesizări, plângeri, degeaba. Avem un parc de care nu are nimeni grijă, o gară care nu ştiu cum mai stă în picioare şi nişte străzi de mai bine stăm în case”.
