(despre roată) Din colecţia "Cele mai ciudate poezii de post factum" nu am nimic împotrivă. numai să se poată.tu zici că nu ştii nimic despre calul popii.eu cred că nu ştiu nimic despre roată. uite cum se suie floarea în salcâm singură.mie îmi ajunge. pe cuvânt. îmi ajunge.numai tu zici hai s-o luăm de la lingură. uite cum moare capra vecinului cea mare.tu baţi din palme şi râzi şi te bucuri.eu mă uit cum cade o stea şi o floare. nu am nimic împotrivă. num ...

Mă duc să scriu despre clopotari. Clopotul este fratele geamăn al tăcerii absolute. Aşa spun specialiştii în linişte şi experţii în vibrare. În convenţionalul cotidian banal şi imund, clopotul poate fi cel mai respectat şi respectabil substantiv, cu mari şi reale posibilităţi de a deveni substantiv propriu, cred eu. Nu un clopot oarecare a bătut la moartea lui Socrate sau a prinţesei Diana, de pildă. Nu orice hârb de bronz a bătut când Ştefan cel Mare se străduia să nu ...

Cu mai mult decât nouă luni în urmă, pe la ora de five o' clock, Vasile Târziu, poreclit Socrate (mulţumită minţii sale ca bisturiul), se plimbă piano şi absent pe malul Dunării nepăsătoare. Merge şi meditează scânteietor, aproape transcendental. Pare un soi de tigoare antică, un filozof lustruit de mizerie, un boem împăcat cu fiinţa şi nefiinţa…Nu-l salută nimeni, nimeni nu-i răspunde la bineţe. Poartă haine din pomana patronilor mici şi mijlocii, priveşte în gol ...

  (după o dictare de Victor Cilincă, la mulţi ani!)Din colecţia "Cele mai frumoase poezii dinspre Maria" Peste drum de casa mea bătrânăşade o biserică pustie,nimeni n-o deschide niciodată…clopotarul zice că nu ştie unde s-a dus preotul cu cheiaşi de ce nu i-a lăsat-o lui…cică cineva e înăuntru(cea a tuturor şi-a nimănui)! Şi mă uit (o viaţă de uitare!)şi aud aşa, din când în când,cineva cum cheamă înăuntruumbra clopotarului plângând de la ding la da ...

  (cu toată admiraţia pentru Santiago, eroul lui Hemingway) Nici în ruptul capului nu vrea să renunţe. Ţine morţiş să se ducă tocmai la dracu-n praznic, pe aşezătura Pupezenilor, într-o baltă, să ia nişte papură, că vine toamna şi e vremea să înfunde butoaiele. Astea-s cam vechi şi scapă vin pe la gardină şi printre doage. Şi trebuie păpurite, nu? Şi papura nu se găseşte pe toate drumurile, chiar dacă unii se fasolesc şi caută nod în papură din te miri c ...

  (uite-aşa, către americanul Eric Hamilton!) Din colecţia "Poezii în stare de sobrietate" stau aşa cu inima-ntr-o parteşi mă uit la cer şi înţelegce se petrecea la începuturicând ştiam descântecul de melc şi gândeam mai repede la tineuite-aşa cu capul pe genunchişi era frumoasă supărareagenelor în formă de triunghi stau aşa clepsidră fără vremeşi statuie fără timp şi rostdar aud cum hohoteşte viaţasub dispreţul preţului de cost şi încet-încet mi-a ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără doamna M" Ce corp didactic ai, frumoasă doamnă,de pus în ramă, de laborator,de studiat cu ochii şi cu palma,încet, mereu, gramatical, uşor! Cu dumneavoastră, doamnă fără capăt,în catalog vor fi doar note mari, deştepţii toţi vor face 13…14…şi vor sticli de dor sub ochelari! Şi proştii, chiar toţi proştii s-or înscriecu gând curat la zi şi la seral…nici unul nu mai vrea…fără frecvenţă,toţi vor şi scris şi pra ...

  Şi tare frig era iarna prin Broscăuţi (continuă nea Vasile, omul cu medicul şi găina, din ziarul de ieri)…şi eu, care mă obişnuisem să nu lipsesc de la şcoală nici o secundă, mă duceam aşa, treieram nămeţii, cu traista de-a spinarea, nu voiam cu nici un chip să chiulesc…nu vreau să mă laud, dar eram singurul din clasă şi din şcoală, care luam bursă…şi bursa era foarte mare, cât un salariu pe vremea aceea, mă pizmuiau mulţi colegi şi consăteni, nu stă ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără Maria" Nu te-am văzut de când erai în floare(fii liniştită, nu spun nimănui!)…să ştii că m-am întors din depărtare…vino la mine să mâncăm gutui! Ce lăcomie…să mă uit la tinetare şi mult, aşa, ca să-mi ajungişi să mă mir năuc, fără ruşine:ce noapte scurtă, ce picioare lungi! Şi să mâncăm gutuile, pe toate,să-mi spui că stai şi eu să cred că pleci,şi să mă mir năuc, printre păcate:ce mâini subţiri � ...

  Vine tocmai din Broscăuţi, de pe meleagurile Dorohoiului. Moldovean sadea, avocat şi hâtru cât cuprinde, Vasile Amariei îmi povesteşte întâmplări răscolitoare, într-un limbaj atât de pur şi simplu, încât chiar hrănesc regretul că "s-a evoluat" până la pretenţiosul, grotescul şi buruienosul nivel al exprimării de acum.Omul acesta vorbeşte puţin şi ascultă mult. Zice că, invers, nu-i şade în caracter şi "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!" a fost la baza ...